Ziua aceea trebuia să fie desăvârșită: flori albe, muzică liniștită, oaspeți îmbrăcați elegant și rochia miresei, strălucitoare ca zăpada. Mirele, Radu Bălan, părea fericit, iar lângă el stătea credinciosul său câine, Zmeu, pe care îl dresase să-l însoțească pretutindeni. Zmeu era un cățel liniștit, blând, un prieten adevărat pe care Radu îl considera parte din familie.
Dar mireasa, Ana Vlădescu, nu-l putea suferi pe Zmeu. Își strâmba nasul când câinele se apropia, se plângea că miroase a câine și insista să fie dus de acolo. Radu încerca să tempereze situația, spunând că Zmeu nu va deranja petrecerea, dar Ana rămânea fermă.
În timpul ceremoniei, Ana a devenit tot mai insuportabilă: a certat-o pe mama lui Radu, a râs cu dispreț de un cadou primit de la un musafir și a început să bea prea mult vin. Radu se simțea jenat de purtarea ei, dar încerca să-și păstreze calmul era, la urma urmei, o zi specială.
Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat. Zmeu, care fusese întotdeauna blând, a mușcat-o brusc pe Ana în mână. Ea a început să țipe, a luat o sticlă ca să lovească câinele, dar Radu a intervenit. Când a înțeles de ce Zmeu a reacționat așa, a rupt logodna pe loc.
Totul s-a întâmplat când Zmeu stătea liniștit lângă stăpânul său. Ana s-a apropiat, l-a privit pe Radu în ochi și, cu intenție clară, a călcat pe coada câinelui. Zmeu a scos un scheunat și, în defensivă, a mușcat-o pe Ana în mână. Toți au înghețat.
Nu-l atinge! Tu l-ai provocat! a spus Radu cu voce tăioasă.
Am călcat din greșeală pe coadă! a țipat Ana, cu fața strâmbă de furie.
Din greșeală? Radu a privit-o fix. Și sticla aia tot din greșeală voiai s-o spargi în capul lui?
Ana a rămas fără replică, încercând să se justifice:
Nu știam ce fac, mă durea mâna. Am fost în șoc.
Radu s-a așezat lângă Zmeu, care tremura cu urechile plecate.
Ce șoc? a spus el rece. Asta e scuza ta când lovești pe cineva mai slab decât tine?
Ana a rămas nemișcată, ținându-și mâna rănită, fără să găsească cuvinte.
Radu s-a ridicat și a anunțat cu voce stabilă:
Nunta se anulează.
L-a strâns pe Zmeu, care i-a lingut mâna în semn de recunoștință. Oaspeții, înmărmuriți, se uitau unii la alții, în timp ce Ana rămase singură, cu mâna însângerată și rușinea pe față.
