Bunicul îmi povestea adesea cum, cu mulți ani în urmă, în apartamentul de la Strada Sfântul Gheorghe, în inima Bucureștiului, s-a născut o nenorocire ce a zguduit familia noastră. Îmi aduc aminte cum Bogdan, fără să știe că Anca era acasă, a scos la iveală un secret în timpul unei convorbiri telefonice cu mama lui.
De acum încolo îți voi spune totul în detaliu! murmură Anca, în timp ce își ștergea praful și pânza de păianjen de pe obraji. Haosul domnea în colțul ei temporar de refugiu.
Stând în acea poziție incomodă, cu gâtul strâmbat de a strănuta și cu picioarele amorțite, Anca își dădea seama că ar suporta orice disconfort pentru a afla adevăratele intenții ale soțului ei.
Bogdan vorbea tare la telefon, fără să știe că Anca se afla în apartament. Trecuse pe ușă în loc să fie la birou, iar vocea lui răsuna clar în toată locuința. Anca, ascunsă în dulap, auzi fiecare cuvânt, fără ca el să băgă seamă de prezența ei.
Anca se întorsese acasă pentru a căuta un dosar cu documente pe care fiica lor de șase ani, Ioana micuța neastâmpărată îl aruncase în pod cu o săptămână în urmă. Copilul jucase de-a v-ați ascunselea cu hârtiile mamei ca o glumă, sperând să atragă atenția părinților pe care îi vedea rar. Să le căutăm împreună și apoi să mă laude, își spunea ea.
Documentele se blocaseră între perete și dulap, iar pentru a le recupera, Anca trebuia să mute mobila grea. O rugă pe Bogdan să o ajute, dar el găsea scuze noi: era ocupat, obosit sau promitea să o facă a doua zi.
Voi suna fratele meu în ziua liberă nu pot să mă descurc singură, spunea Bogdan, demonstrând o atitudine copilăroasă.
Anca, însă, era hotărâtă și energică. Când șeful ei îi cerea contractele pentru cele mai noi afaceri, ea a luat decizia corectă: să se întoarcă acasă și să rezolve problema.
Le aduc imediat! a declarat cu încredere și a plecat spre casă.
Întârzieri de nenumărate! De o săptămână nu îmi dai altceva decât promisiuni! a țipat șeful, nemulțumit.
Miracolul a fost că Anca a reușit să mute dulapul, poate din furia acumulată față de soțul ei. În plus față de dosar, a găsit și câteva obiecte pierdute și un strat gros de praf.
Voi aspira rapid, apoi merg la muncă, gândi ea. Bogdan să pună dulapul înapoi seara.
Dar planurile i s-au spulberat când un sunet brusc a anunțat intrarea lui Bogdan în apartament, încă prins în conversație telefonică. Era absorbit total de discuție.
Ce face aici? se întrebă Anca, aplecându-se cu dosarul în mână.
Curiozitatea i-a crescut când a prins bucăți din conversație. Se părea că Bogdan își luase liber de la serviciu pentru a avea o conversație delicată fără să fie deranjat.
Ce conversație delicată? se gândi ea, încercând să audă mai bine.
Ieșirea din ascunzătoare ar fi fost riscantă, așa că a decis să rămână ascunsă și să afle cu cine vorbea exact soțul ei.
Spune-mi numărul, îl notez, continua Bogdan. Desigur că te voi suna mai târziu! Cum să nu raportez? Da, îți voi spune totul!
După o scurtă pauză, a vorbit mai formal:
Bună! Pot face un test de paternitate la clinica voastră?
Aceste cuvinte l-au lăsat pe Anca fără suflare.
Ce?! șopti, incapabilă să creadă ce auzea. Explică-mi în detaliu! Ce teste sunt acestea? A cărui paternitate este vorba? Își pune la îndoială faptul că Ioana e fiica lui? Sau are pe altcineva?
Bogdan continua:
Înțeles. Cât costă? Cât durează rezultatele? Ce preț exorbitant! Nu e doar o simplă probă de sânge Nu sunt copilul care are nevoie de explicații la fiecare pas! Bine, cât durează procedura? Da, înțeles. Ce materiale sunt necesare? Așteaptă, notez totul
Anca își ținea respirația, notând fiecare cuvânt. Se întreba dacă să iasă acum și să-l certe pe soț sau să aștepte până la final. Intențiile lui erau clare, dar subiectul rămânea misterios: era vorba de altă persoană în afară de fiica lor?
După încheierea apelului cu clinica, Bogbog a sunat imediat pe mama lui. Acolo totul a prins contur primul apel fusese către ea. Tonul lui Bogdan a devenit cel al unui fiu supus, ca și când ar fi vorbit cu o mamă severă, a cărei strictețe îl urmărise din copilărie. Deși îl iubea pe mama lui, Anca credea că el o temea puțin, iar acum părea că execută ordinele ei.
Bună, mamă, am aflat tot. Da, tocmai am sunat. Mi-au explicat ce trebuie făcut. Dar poți să-ți imaginezi prețul pe care l-au cerut? Sunt în stare de șoc! Cum pot să înșele pe oameni așa? Vrem să aflăm adevărul. Avem dreptul la asta, a început Bogdan, deja simțindu-se vinovat.
După ce a așteptat răspunsul mamei, a continuat: Mulțumesc, mamă! Știam că vei ajuta cu banii. Fără ei, Anca ar fi suspectat imediat ceva. M-ar întreba de ce am cheltuit atâta. Și știi că nu mă descurc să mint.
Cuvintele lui Bogdan au zguduit complet pe Anca.
Nu-i bun la minciuni! Adevărat! șopti ea, ținându-și în frâu indignarea. Și cine e acel viclean care îți trezește suspiciunile? Spune-ți secretele, ticălosule! Dă-mi toate cărțile pe masă!
Anca trebuia să afle pe cine-l suspecta soțul: pe Ioana, pe o copilă necunoscută, sau pe altă fiică din afara căsătoriei. Răspunsul ar fi putut schimba totul.
Își aduse aminte cum îl întâlnise pe Bogdan. S-a întâmplat întâmplător, la o petrecere de absolvire din Iași, unde ea și prietenele ei sărbătoreau obținerea diplomelor. Era o atmosferă veselă, cu dansuri și voie bună,
