— Ascultă, poate să sărbătorim ziua mea de naștere la un restaurant? — întrebă cu grijă Mădălina, amestecând ceaiul în ceașca ei preferată.
— La restaurant? Serios, Mădălina? — răspunse Andrei, fără să-și lase de lângă laptop. — Avem ipotecă, credite și tu tot vorbești de un local!
— Hai, o dată pe an se poate! — încercă să se argumenteze Mădălina. — Mai ales că prietenele mă așteaptă de mult și le-am promis.
— Să le lase să meargă pe ele! — întrerupse Andrei. — Eu nu am chef să arunc bani pe geam. Vom sărbători acasă, ca oamenii cu cap.
Mădălina se ridică din bucătărie, fără să spună o vorbă. Nu-și venea să creadă că soțul ei se strâmtă din nou. Doar o singură zi pe an, să se simtă ca toată lumea.
Următoarele zile se transformară într-un adevărat coșmar. Mădălina prindea mereu gândul că căsnicia lor devenise o afacere. Andrei număra fiecare leu, cerea rapoarte pentru fiecare cumpărătură, chiar și pentru legumele de la piață. Când s-au căsătorit, era un romantic, generos, mereu pregătit cu surprize.
În secret, Mădălina le sună pe prietene.
— Fete, nu mai pot! — mărturisi la telefon. — Chiar și la restaurantul de la ziua mea nu vrea să cheltuiască!
— Nu-l mai întreba! — interveni hotărât Sofia. — Hai să facem o surpriză: rezervăm o masă și voi veniți doar să îl surprindeți.
— Dar dacă începe un scandal? — ezită Mădălina.
— Să încerce! — intră în discuție Cătălina. — Îl vom pune la loc repede.
În dimineața zilei de naștere, Mădălina se trezi cu un sentiment ciudat. Pe de o parte, se rușina că minte pe soț, pe de altă parte, își dorea cu ardoare o sărbătoare ca în vremurile bune.
— La mulți ani, draga mea! — îi întinse Andrei un săculeț mic.
Înăuntru era o tigaie nouă pentru ouă.
— Mulțumesc… — oftă Mădălina, încercând să nu-și arate dezamăgirea. — Și planul nostru, ce a devenit?
— Totul e pregătit: salată, o salată rusească, friptură în stil franțuzesc. Ne vom aduna în familie, ca să fie cum trebuie.
— Știi, m-am răzgândit — spuse brusc Mădălina. — Vreau să ies cu prietenele.
— Ce? — ochii lui Andrei se ridicară la nivelul frunții. — Tu spui că sărbătorim acasă!
— M-am răzgândit — repetă ea ferm. — Azi e ziua mea și vreau să o petrec cum vreau. Nu e negociabil.
Prietenelor îi aștepta deja masa la restaurantul din centrul Bucureștiului. Masa era împodobită cu vaze de flori, iar fundalul era o muzică lejeră și plăcută.
— La mulți ani! La mulți ani! — strigară în cor când Mădălina intră.
— Vă mulțumesc, fetelor… — reținu să nu plângă. — Nici nu m‑am gândit că veți face așa ceva. Ce idee genială!
Seara trecu pe nescris. Prietenele povesteau amintiri, glumele curgeau, cadourile se înșirau. Mădălina, după mult timp, se simțea cu adevărat fericită.
Dar acasă o aștepta un scandal. Andrei, agitat prin apartament, striga și o acuza de risipă, de că nu se gândește la bugetul familiei.
— Știi cât a costat cina la restaurant? — urlă el, fluturând brațele. — Și cât ne-a costat mica ta „pocăință”!
— Știi ce? — Mădălina simți o furie sălbatică înăuntru. — M-am săturat de asta. Mă mut la mama.
— Ai înnebunit? — își temperă tonul Andrei. — De ce nu? Trăiește singură, gândește‑te la comportamentul tău. Eu nu îmi voi schimba principiile.
Zilele următoare erau o probă grea pentru Mădălina. Trăia la mama, iar Andrei și ea abia dacă mai vorbesc. El îi trimitea mesaje cu mustrări, ea răspundea scurt.
— Draga mea, poate ar trebui să vorbim? — atinse-o ușor mama pe umăr.
— Nu știu… — se așeză obosită pe canapea. — E doar un zgârcit! Pentru el banii contează mai mult decât să mă vadă fericită.
— E sigur că e zgârcenie? — întreabă blând mama. — Poate are și alte motive.
Mădălina se gândi. Poate mama are dreptate? De ce să nu caute un compromis? Știa că familia lui Andrei a crescut cu puține resurse și că de mic a fost învățat să economisească din greu. Dar amândoi câștigau decent și nu existau motive reale să fie atât de strânși.
Într-o seară, la ușă bătutese Andrei cu un buchet uriaș de trandafiri.
— Salut — spuse el încet. — Pot intra?
— De ce? — încrucișă brațele Mădălina.
— Am reflectat mult — mâna tremurând pe buchet. — Și am înțeles că am greșit.
— Interesant — zâmbi ea. — Ce ai înțeles?
— Banii sunt importanți, dar nu totul — făcu o pauză. — Știu că am fost zgârcit și mic, dar vreau să repar.
Lunile următoare trecură ca o clipă. Andrei chiar se schimbase. Nu mai număra fiecare leu, nu mai făcea scene din pricina cumpărăturilor. În schimb, planifica bugetul de familie alăt
