În visul straniu al vieții lui Dragoș, totul părea o minciună întrețesută cu dorințe nerealizate. Când Dragoș a terminat liceul, nu avea prieteni apropiați, pentru că tatăl său, Gheorghe Bujor, îl controla din fragedă copilărie. Mama, Elena, îl susținea în orice. Trăiau într-un oraș mare, familia lor fiind considerată parte din elite. Bunicul lui fusese directorul unui combinat industrial, iar Gheorghe Bujor își înălța fiul cu aceeași mândrie, hrănindu-l cu ideea că erau mai presus de alții.
— Noi, și tu la fel, nu trebuie să ne amestecăm cu oameni obișnuiți, îi spunea tatăl.
— Tati, dar cine sunt oamenii ăștia obișnuiți? întreba Dragoș, confuz.
— Cei care nu pot aduce niciun folos. Și sunt mulți, crede-mă, răspundea tatăl cu gravitate.
Gheorghe Bujor filtra fiecare prieten al lui Dragoș, interzicându-i să se apropie de unii, așa că tânărul rămânea singur. Se simțea umilit — un bărbat aproape adult, dar cu tatăl lui ținându-l în lesă.
Spera că la facultate se va schimba ceva. Voia să meargă la o anumită universitate, dar Gheorghe intervenise:
— Vei merge la Politehnică, am un prieten acolo care te va supraveghea.
Singurul lucru bun era că Politehnica era în alt oraș. Poate acolo lanțurile părintesti se vor slăbi. Își dorea să se răzvrătească, să aleagă singur drumul.
— Alții trăiesc departe de părinți, independenți… de ce nu pot și eu? se gândea cu amărăciune.
Dar și-a dat seama repede că nu era pregătit pentru viața reală.
— Nu am casă, nici prieteni care să mă ajute să-mi găsesc un loc de muncă. Cum să rezolv asta? Pentru că am fost sub aripa părinților toată viața. Dar am un plan: termin facultatea, fac bani, și plec undeva unde mâna tatălui nu mă poate atinge.
La facultate, Dragoș se descurca bine, își făcuse prieteni și chiar avea relatii cu fete. Dar tatăl lui afla tot — prietenii, fetele, viața lui. Însă Gheorghe nu intervenise încă; avea alte planuri pentru fiul său.
În anul patru, Dragoș s-a îndrăgostit profund de Mădălina, o fată frumoasă, modestă, din familie simplă, care locuia în cămin și studia pe bursă. Se cunoscuseră la o petrecere studențească. Dragoș locuia în chirie, dar tatăl său avea chei și venea neanunțat să-l verifice.
Dragostea lor a înflorit. Pentru Dragoș, ea era singura. Își dorea să-și împartă viața cu ea, dar îl neliniștea un lucru:
— Dacă tatăl află că Mădălina e dintr-o familie obișnuită, o să ne distrugă relația. Dar o iubesc tocmai pentru că e puternică, independentă, nu ca mine, care trăiesc pe spinarea părinților.
Ca s-o ascundă de tatăl său, a început să mintă. I-a spus că părinții lui sunt foarte tradiționaliști — căsătoria doar cu binecuvântarea lor, nicio viață împreună fără acte. Astfel o ținea la distanță, teamă că Gheorghe ar putea să-i surprindă.
Dar pe Mădălina o păcălea:
— Tatăl mi-a găsit un loc bun de muncă acasă, trebuie să plec. Dar ne vom căsători când se însănătoșește mama.
Ea a acceptat, deși cu greu.
Dar adevărul era altul. În week-end, Gheorghe l-a dus la o familie prietenă, unde fata, Corina, stătea tăcută, la fel de surprinsă ca el.
— Copii mei, am rezervat locul la primărie, am angajat restaurantul, iar în apartamentul vostru se face deja renovare, a anunțat Gheorghe cu un pahar în mână.
Dragoș a simțit cum i se strânge inima. Corina i-a mărturisit:
— Nici eu nu vreau asta, dar tatăl meu a aflat că sunt îndrăgostită de un bărbat căsătorit și a hotărât să rezolve problema așa.
Dragoș s-a întors la Mădălina, dar i-a continuat minciunile.
— Mădălina, trebuie să amânăm nunta…
Ea a crezut.
După absolvire, s-au despărțit pentru scurt timp. Dar în acele zile, Dragoș s-a căsătorit cu Corina. Când a sunat-o pe Mădălina, mama ei i-a răspuns rece:
— Nu mai suna. A plecat.
Anii au trecut. Dragoș și Corina trăiau ca niște străini sub același acoperiș. Ea avea un copil, dar nu era al lui.
Peste douăzeci de ani, mama lui, pe patul de moarte, i-a mărturisit:
— Mădălina a sunat atunci… era însărcinată.
Dragoș a căutat-o disperat. A găsit-o într-un alt oraș, căsătorită, cu fiica lui, Ana, acum adultă.
— Viața ta a fost o minciună, i-a spus Mădălina rece. Nu o transforma și pe a ei în una.
Dar i-a arătat o fotografie — Ana semăna izbitor cu el.
Întors acasă, Dragoș și-a confruntat părinții pentru prima dată:
— Mi-ați distrus viața. Fiica mea nu mă cunoaște. Și copilul pe care l-am crescut cu Corina nu e al meu.
Acum trăiește cu speranța că într-o zi o va cunoaște pe Ana. Poate îi va lăsa moștenirea pe care o merită. Dar visul lui rămâne rupt, ca o amintire a tot ce ar fi putut fi.
