Bunica povestește despre Mădălina și Ionuț
Ah, dragii mei, așezați-vă mai aproape, să vă spun o istorie pe care am auzit-o de la vecina mea de cameră, iar ea a auzit-o de la fiica ei. Eu, bătrâna, am ajuns aici, în acest azil de bătrâni, așa că acum nu fac altceva decât să ascult tot felul de povești și să vă le spun vouă. Ascultați dar ce s-a întâmplat cu Mădălina și soțul ei, Ionuț.
Trăiau ei, păsăruicile, într-un apartament micuț, la marginea orașului, de cinci ani împreună. Mădălina – sprintenă ca o veveriță, tot timpul pe drumuri, căci lucra într-o agenție de evenimente. Ionuț – liniștit ca un șoarece, petrecea zile întregi acasă la computer scriind cod. Ei bine, trăiau în pace, aparent, deși se certau uneori pentru fleacuri, ca toți cei căsătoriți.
Dar într-o zi, ah, copii, totul s-a dus pe apa Siretului. Mădălina trebuia să plece la o conferință, dar, cum era să fie, nimic nu a mers bine. Ceasul deșteptător n-a sunat, taxiul a întârziat, iar la aeroport – coadă lungă ca la târg. A alergat până la poartă, dar avionul – gata, plecase fără ea. Supărată, îl sună pe Ionuț, dar acesta – tăcere, nu răspunde. „Probabil are din nou căștile pe urechi”, se gândi ea și hotărî să se întoarcă acasă. Conferința, zicea, poate aștepta.
Când ajunge Mădălina acasă și deschide ușa – Doamne iartă-mă! Pe cuier o geacă străină, roz ca vata de zahăr, și o eșarfă cu leopard, pe care Mădălina n-o avusese niciodată. Din bucătărie – râsete, sprintene, feminine, iar Ionuț vorbea vesel. Mădălina, cu valiza în mână, se furișă încet spre bucătărie și ce să vezi? O fată tânără, pe la douăzeci și cinci de ani, într-o rochie strâmtă, stă și bea ceai din ceașca ei preferată, cea cu pisicuțe. Iar Ionuț, în tricoul lui uzat, strălucea ca în ziua de Paști.
— Ce circ e ăsta?! răcni Mădălina, năvălind în bucătărie ca un vifor.
Ionuț sări în picioare, aproape că-i scăpă telefonul, iar fata, o anume Andreea, rămase cu ochii mari, ținând ceașca.
— Mădălina, tu nu trebuiai să fii la conferință? bolborosi Ionuț, palid ca varul.
— A, trebuiai! Dar se pare că m-am întors la timp! Mădălina trânti valiza pe podea – poc! – Cine e asta? Și de ce bea din ceașca MEA?
Andreea se fâstâci, puse ceașca jos și murmura: — Eu… pai… Andreea. Doar am trecut pe aici…
— Doar ai trecut? Mădălina își strânse ochii. — În casa mea? Cât eu sunt plecată? La ceai, sau ce?
Ionuț începu să se scoată: — Mădălina, e o colegă, a venit după un stick, i-am promis că-i trimit proiectul!
— Stick?! Mădălina râse, dar râsul ei era amar. — Și pentru un stick râde așa de parcă ar fi acasă? Pe mine mă iei de proastă, Ionuț?
Andreea, roșie ca racul, începu să-și ia geanta: — Scuze, nu am vrut… Plec.
— A, du-te dracului! răcni Mădălina, arătând spre ușă.
Ieșită Andreea, Mădălina se întoarse către Ionuț: — Povestește-mi, eroul meu! Deseori ai „colege” care beau ceai cât eu sunt plecată?
Ionuț bolborosea ceva, că e prima dată, că Andreea n-a stat mult, dar Mădălina nu-l mai asculta. Luă telefonul lui, începu să deruleze – mesaje de la Andreea: „Ești singur acasă? 😏”, „Pot să trec pe la tine?”. Atunci, Mădălina fu lovită ca de trăsnet.
— Singur? Să treci? strigă ea, aruncând telefonul pe canapea – ploc! – Cinci ani împreună, și tu așa?
Ionuț încerca să se explice, dar Mădălina, în lacrimi, striga că i-a avut încredere, iar el a transformat casa lor în curte de trecere. Vecinii, desigur, au pus urechile, dar ei îi păsa puțin. Luă valiza și se duse la mama ei.
— Gândește-te cum o să trăiești fără mine! Și fără Andreea ta, căci o să-i fac viața frumoasă la muncă! trânti ușa, până și geamurile zdrăngăniră.
Ionuț rămase singur, privind ceașca cu pisicuțe, capul plin de gânduri. Iar Mădălina, în taxi, îi scria prietenelor: „Marică, adună fetele, am nevoie de un plan de răzbunare!”.
Și ce credeți, dragii mei? Mădălina nu glumea. A trimis screenshoturi cu mesajele Andreei șefului acesteia. Ionuț a încercat să o sune, să se scuze, dar ea depusese deja cerere de divorț. Și peste jumătate de an, se zice, a cunoscut un pilot, chipeș, glumea că cu el nu va mai întârzia la nicio cursă.
Așa e viața, dragii mei. Dragostea e fragilă precum ceașca Mădălinei cu pisicuțe. Așadar, păziți-vă cei dragi, că nici nu vă veți prinde și totul se va duce pe apa Siretului.
