Tu chiar nu ai niciun pic de suflet. Nu vezi cât de greu îi este lui Mihai? E fratele tău, ai fi putut să-l ajuți. Tot la tine te gândești.
Zilele trecute, mama m-a sunat și mi-a cerut să mă duc să-mi iau toate lucrurile de la ea din apartament.
Nu mai avem loc să ne mișcăm, numai de lucrurile tale așa s-a umplut casa, mi-a spus ea, bombănind printre șoapte.
Toată discuția s-a desfășurat după ce am zis un nu răspicat la rugămintea fratelui meu Mihai, care vroia bani pentru avansul la un apartament. Da, să-i dau, nu să-i împrumut, căci știu sigur că s-ar evapora orice șansă să-i recuperez vreodată.
După refuz, Mihai a trântit ușa apartamentului meu, supărat la culme. Era sigur că o să-i înmânez tot ce-am pus deoparte, doar pentru că el are familie și copii, iar eu… nu.
Trebuie să vă descarc sufletul, căci mi se pare o nedreptate strigătoare la cer din partea familiei mele, mai ales că vin sărbătorile peste noi.
Când m-am mutat la Cluj pentru facultate, am început imediat să lucrez part-time.
La început am stat la cămin, după care am împărțit chiria unui apartament cu o prietenă. Nu am vrut să fiu povară pe umerii părinților, așa că mi-am strâns cureaua și am încercat să mă descurc singură, ajutând-o și pe mama cu ce am putut.
N-a acceptat niciodată bani direct, dar parcă mereu mă pomenea să-i duc haine, papuci, câte ceva de gospodărie.
Cât despre cumpărături, nu veneam niciodată la ea cu mâna goală tot timpul ajungeam cu sacoșe pline.
Mama stă într-un apartament cu trei camere cu Mihai. Tata s-a dus dintre noi acum trei ani.
Fratele meu, Dumnezeu cu mila, n-a fost niciodată mare prieten cu cartea. După liceu a plecat la muncă în Italia, dar singura achiziție de valoare a fost un Logan obosit. Când s-a întors în țară, s-a angajat ca șofer de taxi.
Mai târziu s-a însurat și a venit cu soția lui, Maria, să stea la mama.
Veșnic cu bănuții la limită, pentru că Mihai cheltuiește tot ce prinde, ca și cum vine încă un salariu poimâine. De cum le intrau banii în cont, se și evaporau.
Mama și socrii Mariei îi scoteau mereu din belea. Și Mihai a prins șmecheria: tot cineva vine să-l salveze, așa că nu se sinchisește să se agite pentru vreun venit în plus.
Acum, Mihai și Maria au doi copii, iar al treilea este pe drum.
Le-a picat fisa că apartamentul mamei a devenit neîncăpător, așa că visează să-și ia cuibul lor.
Eu stau în chirie cu logodnicul meu, Radu. Aveam în plan să ne căsătorim, dar am decis să mai tragem de timp până punem la punct treburile. Avem venituri stabile Radu e inginer IT, iar eu mă ocup de câteva magazinașe online.
Nu aruncăm banii pe prostii și strângem lei pentru ziua când o să putem cumpăra propriul nostru apartament și să fim liniștiți după nuntă.
Mama știa ce planuri avem, dar tot a ținut să-i spună lui Mihai că are de unde să ceară ajutor.
Vor să-și ia și ei apartament, sigur au bani de avans! mi-a zis mama.
Când Mihai a venit la atac, a cerut bani fără ocolișuri. I-am zis un nu cât se poate de clar.
A ieșit val-vârtej, înjurând printre dinți. Era convins că îi sunt datoare fiindcă el e cu familie și eu nu.
Apoi, mama m-a sunat iar, să mă dojenească:
Nu ai pic de milă! Tu nu vezi cât de greu le este? E fratele tău totuși. Ai fi putut să-i întinzi o mână, dar nu tot tu ești în centrul universului!
Și ca să completeze spectacolul:
Vino și ia-ți toate prostiile de la noi din apartament! Nu mai pot răbda dulapurile pline de ale tale. Și nu te obosi să vii de Crăciun. Mihai e supărat pe tine, eu nu vreau scandal.
N-am mai băgat bățul prin gard. O să-mi strâng lucrurile și le găsesc loc în chirie, lângă Radu. Și când oi lua și eu, într-un final, apartament, le așez acolo ca la muzeu.
Aș fi putut să-i dau bani lui Mihai, dar știu din experiență că nu-i mai primeam înapoi. Nici nu a cerut să-i împrumut, a vrut să-i dau, pur și simplu, tot ce am pus deoparte.
Numai pentru că are copii…
Voi cum ați fi reacționat în locul meu?
— Chiar nu ai pic de suflet! Nu vezi cât de greu îi este lui Mihai? E fratele tău, puteai să-l ajuți…
