Să calci strâmb cu cineva tocmai când împarți același acoperiș deasupra capului… asta-i nebunie curată, măi frate. Dormiți în același pat… vă spălați pe dinți la aceeași chiuvetă… vă bateți pe aceleași scaune la masă… și totuși găsești timp să aluneci prin mesaje străine ori în brațe străine, ca apoi să te întorci la cearceafurile care încă păstrează mirosul femeii care crede cel mai tare în tine. Asta nu mai e doar trădare e un calcul rece de lipsă de respect.
O privești dimineața în ochi, îi dai noapte bună cu un pupic pe frunte, dai din cap când îți povestește ce o apasă, în timp ce ascunzi o taină care i-ar putea prăbuși tot ce credea ea sigur pe lume. E o cruzime aparte. Ea e convinsă că ați construit împreună un cuib, o fortăreață… iar tu ai transformat-o, peste noapte, în scena celei mai mari minciuni pe care urma să o trăiască vreodată.
Să înșeli oricum, e un cuțit înfipt drept în inimă…
dar să faci asta sub același acoperiș, în timp ce mânânci mâncarea pe care ea o gătește, te uiți la serialele pe care ea ți le recomandă, îți lași pantofii lângă ușa pe care tot ea o încui seara… e o răceală greu de descris.
Nu te împiedici într-un moment de slăbiciune faci o alegere conștientă, zi de zi, să pătezi onoarea femeii care îți împarte viața.
Iar acrobațiile mentale pe care le faci să ascunzi tot telefon întors mereu cu fața în jos… dușuri pe nepusă masă… ieșiri de neexplicat… derulări nocturne la baie pe ascuns… minți peste minți, toate la fel de epuizante.
Și totuși aștepți, ca un domn, s-o găsești acasă caldă și zâmbitoare. Ce glumă bună! Paguba e adâncă tare.
Toată discuția de pe canapea, orice glumă de-a voastră, orice dimineață leneșă de duminică, toate se rescriu în mintea ei după ce află adevărul. O să se îndoiască de intuiția ei, o să reia mental toate micile momente, întrebându-se de ce n-a văzut semnalele. Asta e rana adevărată pe care o lasă infidelitatea…
Dacă ești nefericit fii om și spune.
Dacă simți tentații îndepărtează-te, fă ceva.
Dar nu-i răpi liniștea sufletească, dormind lângă ea seară de seară.
Dragostea trebuie să fie refugiu, nu loterie la ruletă rusească.
Dacă poți trăda femeia care-ți dă voie să respiri lângă ea noapte de noapte, fără urmă de vină… nu iubești, frate, doar folosești apropierea ca să-ți fie ție comod egoismul.
Ține minte: încrederea nu-i ca vinul de casă la moldoveni, să tot poți turna la nesfârșit! Când o arzi, când ai prăjit-o între cei patru pereți care trebuiau să vă țină inimile la adăpost, nu mai există drum de întoarcere în acel acasă.
Rămân doar ruine, acolo unde altădată locuia un parteneriat…
