De când trăiesc împreună cu soțul meu, el nu s-a omorât niciodată cu munca, iar de când a ajuns la pensie, s-a transformat cu totul într-un om de casă.
Am 57 de ani. Sunt soția lui Gheorghe de mai bine de treizeci de ani și în tot acest timp am avut mereu grijă de el: am spălat, am gătit și am creat mereu o atmosferă călduroasă în familie.
Am fost întotdeauna muncitoare. Am avut mai multe slujbe, ca să pot oferi copiilor mei tot ce au avut nevoie, pe care i-am crescut și i-am trimis la cele mai bune școli din Chișinău. De când mă știu, nu mi-am găsit răgaz. Am ținut mereu pasul, chiar și când copiii erau mici. Asta le-a permis să aibă tot ce le-a trebuit, chiar și mai mult decât atât.
De când trăiesc împreună cu Gheorghe, el nu a fost vreodată harnic, iar de când s-a pensionat, stă doar acasă. Eu trebuie să merg în continuare la lucru, să-mi ajut copiii cu nepoții și să le port de grijă la toți. Mai fac și toate treburile casei.
De multe ori l-am rugat pe soțul meu să-și găsească un post, măcar paznic undeva, dar el tot zice că ne descurcăm și că n-are nevoie să mai muncească. Gheorghe are un mic defect: îi place mâncarea! E greu și așa să gătesc mai mereu. Uneori când vin de la lucru, găsesc masa goală a mâncat tot ce era mai bun și mie-mi lasă doar borșul. Azi așa, mâine la fel, el se gândește doar la el.
Într-o zi, vorbind cu prietena mea, Viorica, ea mi-a recomandat să gătesc separat pentru el: din ingrediente mai ieftine, iar pentru mine din cele de calitate. Ajunsă acasă, i-am spus lui Gheorghe că doctorul mi-a recomandat o dietă, așa că vom mânca diferit, iar din farfuria mea să nu se atingă.
Am învățat să-mi ascund dulciurile într-un raft de sus, iar când Gheorghe merge la beci sau în grădină, îmi beau liniștită ceaiul și mă răsfăț cu niște prăjituri. Salam și cașcaval țin departe de ochii lui, în frigiderul pentru murături și conserve, iar când nu mă vede, mănânc nestingherită. Am noroc că avem două frigidere unul pentru alimente de bază și unul pentru borcane, unde ascund proviziile.
De obicei, bărbații nu sunt interesați de gătit, așa că m-am folosit de acest avantaj. Pentru mine cumpăr piept de curcan de calitate, fac perișoare la abur, iar pentru el iau carne de vită de la raionul cu produse reduse, îi pun condimente și mănâncă totul cu poftă, nici nu-și dă seama. Lui îi iau paste ieftine, costă câțiva lei, iar mie îmi iau din grâu dur.
Nu cred că trebuie să mă învinovățesc că rămân nevasta lui Gheorghe. Dacă vrea mâncare proaspătă și sănătoasă, poate să-și găsească de muncă, dacă nu-i plac felurile pe care le fac. Să ne despărțim la vârsta asta ar fi o prostie: am petrecut împreună toată viața, ar trebui să vindem casa și să împărțim totul, iar niciunul dintre noi nu vrea asta acum
Viața în cuplu nu e mereu ușoară, dar am învățat că uneori trebuie să găsim soluții istețe și să nu uităm de noi înșine. Respectul și parteneriatul adevărat nu se măsoară doar în cine gătește sau cine aduce bani acasă, ci în cât de mult ne susținem și ne apreciem unul pe celălalt, chiar și la bătrânețe.
