**Îndrăgostită Împotriva Tuturor**
Maricica, trezește-te la realitate! Iubitului tău îi sunt 18 ani, ție 26! Ce pereche minunată! Ce poate să-ți ofere? Numai probleme fără sfârșit. Colegii te vor lua peste picior. Doamna profesoară s-a îndrăgostit de un elev. Unde s-a mai auzit așa ceva? Demisionează din școala asta până nu e prea târziu. Altfel, te vor concedia pentru comportament imoral, mama mea a pictat cu culori vii viitorul meu.
Și eu doar voiam să urlu. Se întâmplase ca eu și Andrei să ne îndrăgostim. Da, era mult mai tânăr și elevul meu. Dar peste un an, Andrei avea să termine liceul. Ne-am fi căsătorit. Diferența de vârstă nu ar fi fost atât de vizibilă. Trebuia doar să mai așteptăm puțin. Nu aveam puterea să-l părăsesc pe băiatul ăsta. Andrei era prima mea iubire. Mama, bineînțeles, exagera când spunea că toată lumea știa de noi. Ne vedeam în secret.
Sigur, îmi dădeam seama că o știre atât de fierbinte avea să se răspândească ca un foc prin școală, dar nu mă puteam stăpâni. Mă topiam în brațele lui, pândeam fiecare privire a lui. Știam că dau un exemplu prost. Ca profesoară, trebuia să însămânț lucruri bune și sănătoase.
Mama mea e și ea învățătoare, iar pentru ea, fapta mea era de neiertat. Am regretat că m-am deschis în fața ei. Nu am simțit nicio susținere. De câte ori nu m-am gândit să-l părăsesc pe Andrei? Nenumărate. Dar când îl vedeam, inima îmi sărea din piept, respirația mi se oprea, și nu-mi păsa de nimic, îl iubeam! Toate regulile erau uitate, mergeam împotriva tuturor.
Cu Andrei, mă simțeam ca o fetiță neștiutoare. El era șef de promoție, atletic, chibzuit în viață. Colegele lui îl urmăreau ca niște umbre. Trebuia să îl invidiez în tăcere. Îmi era și bine, și teamă.
Și-a sunat ultimul sunet de școală. Andrei a început facultatea. Iar eu am rămas însărcinată. Mama, văzându-mi schimbările, n-a ezitat să comenteze:
Ați făcut-o acum, dragilor. Ce-o să faceți? O să te descotorosești de rodul dragostei? N-ai vrut să mă asculți, acum plătești, proasto!
Nu, nu mă descotorosesc, am răspuns eu.
S-a născut Lăcrămioara. Andrei nu s-a grăbit să devină soțul meu. Studiile erau pe primul loc pentru el. Și, de fapt, a început să se distanțeze. Evita întâlnirile, uita să sune.
Viața de student, colegii de facultate Pe scurt, ne-am despărțit. Am luat pe drumuri diferite. Am căzut din cer cu picioarele pe pământ Am rămas singură cu fetița. Și nu puteam spune nimănui că avusesem o aventură cu un elev. Oamenii ar fi râs, ar fi bârfit. Inima mea a amorțit
Mama, văzându-mă așa, m-a liniștit:
Simt că ai probleme cu Andrei. Lasă, Maricică, și-n cenușă mai e o scânteie. Nu-ți mai face rău singură. Totul o să fie bine, o să vezi.
Au trecut doi ani. Nu m-am mai văzut cu Andrei. Apoi, un băiat cu un câine a început să mă curteze. Îl numeam băiatul cu câinele. Cu Cătălin ne-am cunoscut în parc, unde mergeam mereu cu căruciorul, iar el cu cățelul său, un teckel numit Bruno. Am început să vorbim, una-alta
Cătălin era un tânăr plăcut, sufletist, cu simțul umorului, purtând o lumină specială. Între noi s-a născut dragostea. Lăcrămioara și Bruno le lăsam mamei, iar noi mergeam la film, la cafenea. Mama era fericită:
Duceți-vă, tinerilor, distrați-vă cât mai puteți. Eu stau cu nepoțica și cu Bruno.
După un timp, m-am mutat cu Lăcrămioara la Cătălin. Era liniște și pace între noi, fără frământări. Liniste și bine
Într-o zi, mă sună mama agitată:
Maricică, a venit tatăl Lăcrămioarei. A urlat pe palier, cerea să te vadă. M-am speriat și i-am dat adresa. Vezi ce fel de elev iubit ai avut? Mielușelul a arătat colții.
Lasă, mamă, nu-ți face griji, o să rezolvăm, am spus eu calm, dar inima îmi bătea nebunește. De ce își amintea acum de mine fostul meu elev?
Nu a durat mult până a apărut Andrei:
Salut, Maricica. Văd că te-ai aranjat bine. Ai găsit un bărbat, îmi crește copilul Pe ce drept?
Andrei, unde scrie că Lăcrămio
