Să-ți pui femeia de lângă tine într-o situație în care alții o văd ca pe o batjocură e o dovadă clară de lașitate. Atunci când permiți cuiva să râdă pe la spatele ei, în timp ce la vedere o ții în brațe, nu greșești doar ca partener – te compromiți ca om. Nu există nimic mai umilitor decât o femeie care iubește sincer, în timp ce alții o privesc cu milă, știind un adevăr pe care tu i-l ascunzi. Nimic nu e mai josnic decât să trădezi persoana care are încredere în tine, te îngrijește și te respectă. Ea merge cu capul sus lângă tine, fără să știe că altcineva zâmbește pe ascuns și își spune: „Dacă ar ști doar…” Asta nu e bărbăție. E frică – frică să pleci, dar și să rămâi cinstit. Infidelitatea și transformarea femeii de lângă tine într-un motiv de batjocură distrug ceea ce contează cel mai mult – respectul. Fără respect nu există dragoste. Nu există nici scuze. Adevăratul bărbat nu e cel care impresionează multe femei, ci acela care apără demnitatea uneia singure. Și dacă nu ai puterea să-ți ții cuvântul, măcar ai moralitatea să nu o lași să fie ultima care află. Pentru că această rușine nu trece. Rămâne.

Să pui femeia de lângă tine într-o situație în care alții o privesc de râs e o dovadă clară de lașitate. Când permiți cuiva să râdă pe la spatele ei, iar tu o strângi în brațe de față cu lumea, nu te descalifici doar ca partener, ci și ca om.

Nu există nimic mai umilitor decât o femeie care iubește sincer, în timp ce alții o privesc cu milă, pentru că știu un adevăr pe care tu i-l ascunzi. Nu-i nimic mai josnic decât să trădezi omul care te-a ales, te-a îngrijit și ți-a dat respectul său.

Mergând mândră la brațul tău prin Chișinău sau Iași, ea nu știe că cineva, pe la colț, zâmbește cu subînțeles și își șoptește în gând: De-ar afla ea doar

Asta nu e bărbăție. Asta e frică frica de a pleca și frica de a rămâne cinstit cu tine și cu ea.

Infidelitatea și transformarea femeii de lângă tine în subiect de glume rănesc ce e mai important respectul. Iar fără respect, dragostea e doar o iluzie. Și nici nu există vreo scuză pentru asta.

Bărbatul adevărat nu e acela care impresionează zece femei, ci cel care apără onoarea celeia pe care a ales-o. Dacă nu ai puterea să-ți ții cuvântul, măcar ai decența și bunul simț să nu o lași pe ea să afle ultimă.

Căci rușinea asta nu dispare nici cu ani, nici cu zeci de lei moldovenești sau ron-i aruncați pe flori. Rămâne. Și te va urmări peste tot.

Respectul nu se cere, se demonstrează. Și orice necinste, oricât de bine ai ascunde-o, va ieși întotdeauna la lumină.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

four − 1 =

Să-ți pui femeia de lângă tine într-o situație în care alții o văd ca pe o batjocură e o dovadă clară de lașitate. Atunci când permiți cuiva să râdă pe la spatele ei, în timp ce la vedere o ții în brațe, nu greșești doar ca partener – te compromiți ca om. Nu există nimic mai umilitor decât o femeie care iubește sincer, în timp ce alții o privesc cu milă, știind un adevăr pe care tu i-l ascunzi. Nimic nu e mai josnic decât să trădezi persoana care are încredere în tine, te îngrijește și te respectă. Ea merge cu capul sus lângă tine, fără să știe că altcineva zâmbește pe ascuns și își spune: „Dacă ar ști doar…” Asta nu e bărbăție. E frică – frică să pleci, dar și să rămâi cinstit. Infidelitatea și transformarea femeii de lângă tine într-un motiv de batjocură distrug ceea ce contează cel mai mult – respectul. Fără respect nu există dragoste. Nu există nici scuze. Adevăratul bărbat nu e cel care impresionează multe femei, ci acela care apără demnitatea uneia singure. Și dacă nu ai puterea să-ți ții cuvântul, măcar ai moralitatea să nu o lași să fie ultima care află. Pentru că această rușine nu trece. Rămâne.
Ce tai mai scurtezi din viață – nu mai aduci înapoi nici cu lacrimi amare Când Taisia își arăta pozele de la nuntă prietenelor, ofta mereu: — Of, cât am suferit în rochia asta! Frumoasă, dar atât de grea și împopoțonată! Data viitoare când mă mărit, aleg o rochie ușoară ca un fulg. Toți erau convinși că Taisia glumește. Și râdeau împreună cu ea. Taisia chiar glumea. Toată lumea știa că ea s-a căsătorit din dragoste adevărată. Era un roman tipic de la mare. Taisia – 21 de ani, Oleg – 28… …August, Marea Neagră caldă, vin spumos, cer înstelat, romantism… Toate acestea au dus drept la oficiul Stării Civile. Dar ca să ajungă aici, Oleg a trebuit să divorțeze de a doua soție, iar Taisia să se mute în orașul natal al mirelui. Kiev – Odesa – Kiev. Traseul acesta avea să-i devină Taisiei, pentru zece ani, la fel de cunoscut ca drumul spre casă… Apoi, familia tânără a trebuit să închirieze locuință. Oleg îi lăsase apartamentul al doilea soții, care amenința cu pastile și alte grozăvii dacă nu se întoarce la ea! … … Morala? Ce scurtezi din viață, nu mai întorci nici cu cea mai mare părere de rău. (Aceasta este adaptarea titlului original pentru publicul din România sau Moldova: păstrează tonul popular și proverbul cu tâlc, plus un început atractiv ce introduce povestea și contextul cultural local.)