Vecinele, veniți repede! Un bărbat trăiește cu o minoră! Veniți să vedeți! așa le-au spus vecinii poliției.
În blocul nostru locuiește un bărbat matur cu o fată prea tânără, vă rugăm să veniți imediat! au anunțat vecinii oamenii legii.
După nuntă, împreună cu soția mea, luni întregi am tot căutat apartament prin Chișinău și până la urmă ne-am hotărât să-l luăm cu credit. Multă vreme mergeam acolo singur aveam de făcut reparații, să coordonez muncitorii, să mă cert cu meșterii. Soția, Ionela, venea mai rar, așa că eu am ajuns să mă cunosc cu vecinii badea Nicolae și mătușa Catinca. Cum zona nu ne era deloc familiară, am vrut să ne simțim acasă, așa că am hotărât să facem o mică petrecere de casă nouă și să-i invităm pe ei.
Când s-au așezat la masă și au cunoscut-o pe Ionela, ceva în comportamentul lor s-a schimbat brusc. Erau rigizi, cu priviri tăioase, evitau subiecte obișnuite. Mi-am simțit stomacul strâns, dar Ionela, cu sărutările ei calde și cu îmbrățișările blânde, m-a făcut să uit de toate. Bătrânii s-au ridicat grăbiți și au plecat, iar noi, îmbătați de entuziasmul noii vieți, nu am mai stat pe gânduri.
În zorii zilei următoare, m-a trezit o bătaie ciudată în ușă ca o toacă la mănăstire. Din vis încă, am deschis ușa și în fața mea, pe holul întunecat, plutea insistent silueta unui polițist de sector cu chip grav, ca și cum ar fi venit direct dintr-un roman de Mircea Eliade.
Bună ziua! Sunt inspectorul de sector, iată legitimația! Arătați-mi, vă rog, certificatul dumneavoastră de căsătorie, cu soția dv. a zis, punând accent migălos pe cuvântul soție. Buimac, am început să răscolesc printre cutii, genți, saci și farfurii, într-un haos de mutare abia începută.
După vreo zece minute, cu ochii încă lipiți de somn, am scos certificatul. Inspectorul l-a luat cu două degete, a privit prelung la Ionela, apoi la hârtie. A ridicat sprâncenele, ca și cum vedea pentru prima dată un act oficial, și a zis: Vă mulțumesc pentru colaborare, e destul pentru mine.
Dar… ce s-a întâmplat?
S-a primit o reclamație cum că aici un bărbat locuiește cu o minoră, se pare că ar avea sub șaisprezece ani.
Mi s-a părut totul atât de absurd încât am izbucnit în râs pe jumătate adormit. Ionela, în realitate, e mai mare decât mine cu un an! Eu am douăzeci și doi, ea are douăzeci și trei. Dar într-adevăr, cu fața ei copilăroasă, fără pic de machiaj și cu părul strâns în două cozi scurte, arăta ca o elevă de-a cincea din Căușeni. Pe mine însă, oboseala, grijile creditului și barba netunsă m-au făcut să semăn cu un tată de familie, nu cu un tânăr proaspăt căsătorit.
Acum, tot ce îmi rămâne e să mă odihnesc bine, să mă bărbieresc și să fiu din nou băiatul tânăr și proaspăt, nu bărbatul cu riduri înainte de vreme pentru draga mea Ionela, așa cum ea se visează cu mine plutind împreună într-un apartament albastru, undeva la etajul zece, deasupra orașului în care realitatea e întotdeauna puțin ca un vis.
