Bărbatul se bucura de o zi liberă și dormea adânc, când, deodată, soneria de la ușă i-a tulburat liniștea. Cine putea să vină așa de dimineață? Când a deschis ușa, a găsit în prag o femeie în vârstă, pe care nu o cunoștea. Era vizibil speriată.
La cine ați venit, doamnă? întrebă bărbatul.
Fiule, nu mă recunoști? Eu sunt mama ta…
Mama? Intră tu ești!!! abia reuși să îngâne.
Își amintea bine ziua în care fusese luat de lângă mama sa. Ani de zile a așteptat să vină la orfelinat și să-l ia acasă. La un moment dat, durerea s-a estompat. A terminat școala, a intrat la facultate, iar mai apoi și-a deschis propria afacere. Când era întrebat de părinți, obișnuia să spună că au murit. Învățase să trăiască singur, să se descurce fără ajutor, și ajunsese independent, sigur pe el, și prosper. Nimic nu trăda faptul că fusese crescut la orfelinat.
Femeia nu mai ținea minte exact când i s-au luat drepturile părintești. Întineretul i-a fost marcat de alcool, iar în beție mintea ei era mereu întunecată. Și-a petrecut o perioadă și în închisoare, unde, uneori, se gândea la fiul ei. Nu, nu l-a iubit niciodată cu adevărat, pur și simplu îi părea doar rău de el.
Când s-a născut al doilea fiu, femeia și-a descoperit instinctele materne. Ar fi fost în stare de orice pentru cel mic. Pe cel mare nu-l mai avea în minte, tot ce făcea era pentru al doilea, dorind cu orice chip să-l vadă fericit.
Mezinul a ajuns să semene mult cu mama lui. A trecut prin centrul de plasament, la doar 15 ani a primit prima condamnare cu suspendare. La scurt timp a urmat și a doua, iar apoi închisoarea. Mama încerca să-și salveze fiul de la închisoare, cunoscând prea bine greutățile din spatele gratiilor. Când a aflat că fiul cel mare s-a descurcat în viață, imediat a pornit să-l caute.
Acum stă în casa lui, plângând încercând să-l atingă, povestindu-i cum l-a căutat, cum s-a rugat la Dumnezeu pentru sănătatea lui și cum a sperat în fiecare zi să-l regăsească. El o ascultă și o crede, dar ceva în suflet îl cutremură, îl îndeamnă să se țină departe. Totuși, băiatul îi închiriază o garsonieră, îi dă bani lei moldovenești și o anunță că poate conta pe sprijinul lui. Decide să o supravegheze și să înțeleagă dacă a venit cu gânduri curate sau nu.
Înainte de sărbători, bărbatul merge la orfelinatul unde a crescut. Aduce jucării și alimente, așa cum face des. O educatoră mai în vârstă se apropie de el.
Mama ta a căutat adresa ta.
Da. Mulțumesc că ai ajutat-o.
Să ai grijă, ea vrea să-l salveze pe fratele tău mai mic. Nu are nevoie decât de bani, nu te încrede în ea! Niciodată nu te-a iubit.
Am frate?
Da, întreab-o tu direct.
Îi vine greu să respire, simte un nod în gât și cu greu se stăpânește. Nu-i vine să creadă că mama lui ar putea iar să-l rănească. Totuși, își învinge emoțiile și merge să afle adevărul. Femeia nu se aștepta la atâta presiune și ezită să-i spună despre fratele mai mic, temându-se că nu va vrea să-l ajute.
După câteva zile, bărbatul este atacat. E bătut crunt. Agresorii, după ce au fost prinși, recunosc la poliție totul a fost pus la cale de mama lui, care voia să-l omoare ca să pună mâna pe avere și să-i asigure mezinului o viață fără griji.
La proces, mama își recunoaște vina, plânge și îl roagă să o ierte, dar el a învățat lecția.
Am trăit fără mamă până acum și tot așa voi trăi! îi spune el printre lacrimi.






