Cristian i-a spus soției că vrea să divorțeze. Ana a primit vestea cu liniște, dar i-a impus o condiție.

Cristian îi spuse soției sale că vrea să divorțeze. Ilinca primi vestea cu o liniște neașteptată, dar pusese o singură condiție.
Cristian, când a intrat acasă după serviciu, a găsit-o pe Ilinca în bucătărie, învârtind prin cratițe pentru cină. Îl aștepta o discuție pe care o tot amâna, dar până la urmă a scos-o pe gură:
Trebuie să-ți zic ceva important.
Ilinca nu a scos o vorbă, dar ochii ei spuneau totul: puțină tensiune, multă tristețe.
Cristian, neștiind cu ce să înceapă, a dat-o direct: că vrea divorț. Fără introducere, fără nicio poezie.
Ilinca n-a clintit, nici nu s-a enervat, nici măcar nu a tresărit. A pus doar o întrebare:
De ce?
Cristian a evitat privirea și n-a răspuns. Ce putea să explice? Cum să-i spună că nu o mai iubea, că nu-l mai mișca nimic și că, de ceva timp, gândul îi fugea la alta?
Fără alte explicații, Cristian s-a retras în dormitor. Nu suportă să audă suspinele Ilincăi din bucătărie.
A doua zi dimineață, măcinat totuși de vinovăție, i-a pus în față actele de divorț. Îi lăsa casa și mașina, ca să fie gentleman.
Ilinca a rupt hârtiile și i-a zis blând:
Nu am nevoie de nimic de la tine. Apoi a lăsat privirea în jos și a început să plângă.
Cristian simțea că face o prostie, dar Ilinca, cu care mâncase atâtea verze murate la aceeași masă, îi părea brusc o străină.
Îi era milă de ea, dar tot la cealaltă femeie îi zbura gândul.
În seara aceea, Cristian s-a întors târziu acasă. N-a cinat, s-a băgat direct în pat. Ilinca era la masă, ca de obicei, și mâzgălea ceva pe hârtie.
Pe la miezul nopții, Cristian s-a trezit și a văzut-o pe Ilinca tot la birou. Nu-l mai interesa ce face. Prezența ei nu-i mai zicea nimic.
Dimineața, Ilinca i-a pus pe masă câteva foi:
Acestea sunt condițiile mele pentru divorț, i-a zis ea.
Ce condiții? a întrebat el de parcă citea din cartea de bucate.
Ilinca i-a explicat:
Vreau să mai amânăm depunerea actelor o lună. Feciorul nostru are bacul și nu vreau să-i dăm insomnii, măcar să creadă că suntem familia ideală până termină el cu examenele.
Cristian a dat din cap.
Și a doua condiție? a întrebat el, deja sătul de subiect.
În fiecare zi, să mă duci în brațe din dormitor până la ușa de la intrare.
Ce glumă e asta?! s-a burzuluit el.
Vreau doar să mai avem o ultimă tradiție de familie, a spus Ilinca cu o liniște aproape enervantă.
Cristian n-a mai protestat.
A doua zi, bombănind, și-a îndeplinit sarcina. I se părea penibil, dar fiul lor a aplaudat fericit, iar Ilinca i-a pus capul pe umăr și a zâmbit.
Zi de zi, tradiția a început să nu-i mai fie atât de incomodă. Cristian a redescoperit la Ilinca lucruri pentru care o iubise cândva. I-a văzut oboseala, fața subțiată, dar încă frumoasă, poate mai frumoasă decât atunci.
În a patra zi, s-a gândit la câte sacrificii a făcut ea pentru familie.
Eu cu ce am răsplătit-o? l-a pocnit gândul ca un ciocan.
Ilinca era tot mai ușoară. Într-o zi, a văzut-o probând haine la dulap.
Toate hainele îmi sunt prea largi, a spus ea cu glas stins.
Cristian a simțit un gol în stomac.
Își dădu seama cât de mult s-a schimbat. Slăbită, tristă era clar că ceva nu mergea bine.
În ultima zi a lunii, Cristian a luat hotărârea.
S-a dus la cealaltă femeie și a zis:
Rămân cu soția mea. Se pare că pur și simplu am uitat cât de mult însemnăm unul pentru altul.
În drum spre casă, a intrat la florărie și a luat un buchet de flori (cu 200 de lei moldovenești, aproape tot salariul pe jumate de lună) și a scris un bilețel:
Pentru mine, fericirea înseamnă să te țin în brațe până la adânci bătrâneți.
Când a ajuns acasă, Ilinca era culcată în pat. Nu mai era.
Mai târziu, Cristian a aflat că Ilinca se lupta de ceva vreme cu o boală și ascunsese totul ca să nu-l întristeze pe fiul lor; să păstreze, măcar pentru el, imaginea unei familii normale.
Acum, Cristian stătea în casă goală, plină de tăcere, și simțea un gol pe care niciun ban, nicio mașină și nicio altă femeie nu putea să-l umple. Și-a dat seama, cam târziu ca omul tipic din Balcani: dragostea nu moare niciodată, dacă ai grijă de ea.