Era o zi obișnuită la spitalul din Chișinău. Oamenii din sala de așteptare erau pierduți în gânduri unii deruleau pe telefoane, alții vorbeau în șoaptă, iar unii doar priveau în podea, numărând minutele până la consult. Asistentele treceau grăbite pe lângă ei, doctorii chemau pacienții pe rând totul decurgea ca de obicei.
Dar brusc, sala a amuțit. Ușa s-a deschis încet, și a intrat o bătrână. Purta un pardesiu uzat, care își văzuse zile mai bune, iar în mână ținea o geantă veche de piele. Privirea ei era liniștită, dar se simțea o oboseală adâncă.
Oamenii au început să se uite la ea. Câțiva tineri au șoptit:
Știe măcar unde este?
Poate are probleme cu memoria…
Are bani măcar pentru consult?
Femeia s-a așezat încet pe un scaun din colț, de parcă n-ar fi observat pe nimeni. Nu părea pierdută, doar străină în lumea asta modernă și sterilă a medicinei.
Au trecut zece minute, și deodată, ușa de la blocul operator s-a deschis. Un chirurg celebru a intrat în sală un bărbat al cărui nume era scris pe placa de onoare de la intrare. Toți îl cunoșteau: pacienții, studenții, colegii. Înalt, serios, în hainele verzi de operație. N-a spus nimic, ci s-a îndreptat direct spre bătrână.
Când oamenii au înțeles cine era femeia aceasta, au rămas șocați.
Scuze că te-am făcut să aștepți, a spus chirurgul, atingându-i ușor umărul. Am nevoie de sfatul tău. Sunt într-o încurcătură.
Toți au tăcut. Șoaptele au încetat. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. Bărbatul după care alergau jurnaliștii stătea acum cu respect în fața bătrânei.
O recepționeră a rupt tăcerea:
Stai… E profesoara care a condus secția de chirurgie acum douăzeci de ani…
Brusc, totul a căpătat sens.
Această femeie nu era doar o fostă doctoriță. Era o legendă. O persoană care salvase vieți când nu existau aparate moderne sau roboți chirurgicali.
Iar celebrul chirurg din fața ei fusese odată elevul ei. O chemase pentru că nu reușea să rezolve un caz dificil. Și știa: doar ea putea vedea ce era ascuns pentru alții.
Bătrâna și-a ridicat privirea și a spus liniștită:
Atunci haideți să mergem să vedem împreună.
Și toți cei care o judecaseră, au coborât ochii, rușinați.
