Stăteam culcată în pat cu febră de 39.5°C când soacra mea a aruncat apă rece peste mine și a cerut să mă ridic să salut oaspeții acela a fost momentul în care am acționat în sfârșit…
Tot corpul mă durea din cauza febrei, gâtul ca zgâriat de sticlă, capul mă zvâcnea fără încetare, iar urechile îmi țiuiau insuportabil. M-am înfășurat strâns în pătură, rugându-mă pentru un scurt pui de somn care să mă scape de chin. Visul părea singura scăpare rămasă.
Visurile au fost grele și ciudate mergeam prin noroi gros, iar mâini nevăzute mă trăgeau în adânc. Apoi, dintr-o dată, o apă înghețată m-a lovit în față. Am tresărit, m-am deșteptat brusc și mi-am deschis ochii o siluetă se înălța deasupra mea.
Încă lați în pat?! o voce aspră mi-a străpuns țâțâitul din urechi.
Era soacra mea. Fața îi era posomorâtă, buzele strânse și albe, pumnii încleștați. Se uita la mine de parcă făcusem ceva rușinos.
Ridică-te! a țipat. Oaspeții vor ajunge într-o oră! Totul trebuie să strălucească! Curăță, pregătește mâncarea! Nu te mai lenevi ca un copil inutil!
Am încercat să vorbesc, dar nu mai aveam puteri. Abia am reușit să mă ridic, ude și tremurând, ștergând apa rece de pe față.
Mamă… am febră 39.5°C… nici capul nu-l pot ține drept… cuvintele mi-au ieșit în șoaptă.
Dar ea m-a ignorat.
Destul cu fasonul! Toți se îmbolnăvesc. Eu munceam și bolnavă! Nu mă face de rușine în fața oamenilor!
Ceva s-a rupt în mine. Vocea ei nu era doar aspră era lipsită de milă, ca apa pe care tocmai o vărsase peste mine.
Și atunci am făcut lucrul care a făcut-o să pălească și să se roage deși pe mine nu mă mai interesa.
M-am ridicat cu greu. Picioarele îmi tremurau, camera se învârtea. Am trecut pe lângă ea în tăcere, am luat telefonul de pe noptieră și am format 112 chiar în fața ei.
Alo, salvare? Sunt foarte bolnavă… febră aproape 40°C, slăbiciune, durere în gât, migrenă puternică… da, adresa este…
Ea a sărit:
Ce faci?! Oaspeții vor sosi imediat!
Sunt oaspeții tăi. Eu am febră periculoasă. Și asta e apartamentul meu. Pentru prima dată, am vorbit ferm, fără scuze.
În timp ce îmi puneam câteva lucruri într-o geantă, ea se plimba prin bucătărie bombănind despre nora ei nebună. Dar când salvarea a ajuns după douăzeci de minute, eram pregătită. Doctorul m-a examinat, mi-a luat temperatura, s-a uitat la gât, apoi a spus:
Mergi direct la spital. E grav.
Mi-am pus geaca și, înainte de a ieși, m-am îndreptat spre ea.
Când mă întorc, nici tu, nici oaspeții tăi nu veți mai fi aici. Și nu vei mai pune piciorul în apartamentul meu fără acordul meu.
A deschis gura să protesteze, dar eu am trântit ușa după mine.






