Rămân cu tine, Alina! mărturisi soțul, cu voce sfărâmată, tremurând ca un fir de nisip în furtună nu ştiu cum sa întâmplat asta. Îţi cer iertare, te implor! Jur că nu voi mai vorbi niciodată cu ea. Îmi voi schimba slujba, dacă vrei. Vrei să plecăm? Te rog, nu mă lăsa
Septembrie a întâmpinat-o pe Alina cu un soare răcoros, încă blând, iar frunzele galbene se învârteau sub picioarele ei, iar în aer plutea mirosul de pământ ud și de toamnă ce se apropia. Grăbea să împacheteze valizele; înaintea ei se întindea drumul lung spre Maramureș, unde mama, brusc îmbolnăvită, o aştepta la satul din Bârsana.
La început părea doar o răceală, însă neliniştea ce se așezase adânc în pieptul Alinei creştea cu fiecare zi. Un diagnostic înspăimântător, dat de medici, a căzut ca o ploaie rece pe ea. Costel, soţul, rămăsese acasă; nu putea să o însoţească. Alina a fost nevoită să ia decizia singură: să-şi ia fiul, Andrei, şi să zboare imediat la mamă. A început atunci lupta lor ostilă, o bătălie crâncenă pentru fiecare clipă preţioasă.
Primele trei luni au zburat în vizite nesfârșite la doctori, în recoltări de analize și în căutări disperate de un specialist bun. Când a apărut o fereastră liberă, Alina sa întors acasă, dar simțea că ceva sa schimbat. Casa era curată, primitoare, soțul era grijuliu, dar gândurile ei rămăseseră blocate în Maramureș. Nu era abandonată; Costel încerca să păstreze rutina, căldura, grija, dar atenţia ei era deviată.
De îndată ce mama sa stabilizat puţin, Alina a trebuit din nou să-şi împacheteze lucrurile. Fiul, obosit de zboruri și de atmosfera de spital, dar ascultător, a pornit cu ea. Din nou avioane, din nou medici și o speranță ce se aprindea și apoi se stingea. Până în martie a venit o uşoară uşurare: mama sa simţit puţin mai bine și Alina a putut să se odihnească câteva săptămâni acasă.
În acea scurtă perioadă de linişte, adevărul, ca un buruiană încăpățânată, a ieşit la suprafaţă. Andrei a plâns că ia căzut telefonul în cadă. Alina a încercat un truc citit întrun revistă de femei să-l pună în un borcan cu orez.
Alina a scos smartphoneul, la pornit şi pe ecran a apărut un mesaj. În acel moment, Costel dormea liniştit pe canapea.
Andrei, vezi, telefonul tău a prins viaţă spuse Alina, întinzând aparatul.
El la luat, a derulat notificările şi brusc a rămas nemișcat.
Ceasta? Alina sa aplecat, observând cum sa încordat postura lui Mă îndrăgostesc de tine tot mai mult. Ce înseamnă asta?
Costel sa ridicat brusc, a tușit ca şi cum ar fi vrut să pară neatins, dar mâinile iau tremurat uşor.
Alinuţa, ai înțeles greșit începu el grăbit, e doar o glumă, un coleg de muncă face haz. Uneori nejucăm
Glumă? Alina șia încrucișat brațele, simţind cum în interioru îi se răcește aerul, deşi apartamentul era cald vă distraţi?
E sincer, nue nimic personal. Suntem doar colegi.
Eşti sigur? Pentru că astfel de mesaje nu le scriu doar colegii replica Alina, cercetândui chipul pentru orice fir de minciună.
Sunt sigur ca la zece. Te încarci din cauza bolii mamei. Hai să lăsăm asta, să mergem afară să ne aerim. Soarele străluceşte, e bine să respirăm.
El a insiștiat să iasă, încercând să schimbe subiectul, şi Alina, sătulă de trei luni de stres continuu, a cedat. A crezut în cuvintele lui, a dat vina pe nervi și oboseală. Au mers la plimbare, dar acea linişte falsă nu a durat mult.
Când sau întors, a sosit din nou mesajul aceleiaşi colege, şi de data aceasta era mult mai explicit. Alina a simțit un fior de gelozie, însă a hotărât să discute mai întâi cu soțul, nu să provoace un scandal.
Andrei, uităte la ce a trimis acum. Nu mai e o glumă.
Costel a luat telefonul, faţa ia devenit palidă.
E e o greșeală. O să-i scriu să se oprească.
O vei scrie? Sau eu? vocea Alinei tremură.
Am spus că te iubesc doar pe tine. Nu merită să facem drame dintro prostie.
Din nou avionul. Din nou mama, doctorii, analizele, camera de spital. Din nou Andrei, singura constantă în acel haos. Mama sa îmbunătăţit puţin şi Alina a putut să respire din nou, obţinând o scurtă pauză.
Martie a venit din nou. Mama era puţin mai bine, iar Alina a putut să se întoarcă acasă pentru a încerca să-şi recapete echilibrul. Dar echilibrul nu se mai întorcea. Mesajele citite în grabă în acea zi nu o lăsau în pace. Nu putea să uite acele cuvinte.
Alina a decis să nu mai aștepte un alt motiv, ci să-l întrebe direct pe Costel ce se întâmplă.
Andrei, vreau adevărul. Nu pot să trăiesc cu explicaţiile tale vagi.
Alinuţa, ţiam explicat tot! A fost doar o glumă proastă. Nu înţeleg de ce revii la asta.
Pentru că nu pot să fiu liniştită a răspuns ea hotărât.
Costel sa încordat.
Alina, de ce încarci? Totul e greu
Am vorbit cu colega ta spuse Alina, vocea ia înghețat ea a luat legătura.
Costel a rămas mut.
Ea a scris a continuat Alina, privind în ochii lui Da, te iubesc. Da, am fost noi. Ce spui la asta, Costel?
Tăcerea ia înnegrit faţa.
Pleacă a spus Alina, vocea îi tremura de emoţii reprimate aduţi lucrurile şi pleacă.
Nu a şoptit el, greșești! Nu am avut nimic cu ea. A inventat tot, şi tu ai căzut în capcana ei!
Nu te cred! Alina a arătat un screenshot al conversaţiei, unde iubita concederea totul Uite gluma ta!
Costel a plecat capul. Tăcerea a durat o eternitate. A ridicat privirea, în care se amestecau vina și disperarea.
Bine. Am greșit. Te iubesc doar pe tine, Alina. E adevărat.
Greșit? a chicotit amar Alina trei ani de minciuni în faţa ochilor! Cum poţi să nurespecţi pe cineva așa?
Nu e minciună, eu te iubesc! Doar că nu eram mereu lângă tine și
Nu ai fost lângă mine? Aşa se comportă doar cei fricoşi! a strigat Alina, reculând un pas eşti un fricos!
Dar nu am plecat, Alina, nu te-am abandonat! a încercat el să-i ia mâna suntem împreună
Alina ia tras mâna înapoi. Nu-i păsa dacă plecase sau nu. Durerea lui era acum un fundal neimportant.
Nu mai abandonat, spui? a întrebat ea amar ai suferit, ai zburdat între noi, dar nu mai lăsat…
Nu am putut! Te iubesc!
Iubeşti? Alina a clătinat capul nu, nu ai plecat pentru că îţi era comod, nu pentru că mă iubeai. Numai am timp să-mi caut motivele tale. Trebuie să plec. Mama sa înrăutăţit.
Din nou avion, din nou Maramureș, din nou doctori, din nou spital. Din nou lupta, dar acum Alina purta pe umeri nu doar boala mamei, ci și greutatea trădării soţului.
Mama nu a mai scăpat în august. Până la Anul Nou, Alina trăia ca întrun vis, îndeplinind mecanic tot ce trebuia. Casa, odinioară fortăreaţa ei, părea străină. Andrei era ancora ei, singura fire care nu o lăsa să se dizolve în griul infinit.
După câteva luni de disperare, a reuşit să se trezească, dar nu sa putu reveni la normal. Fiecare privire aruncată spre Costel ardea. Nu putea să-l privească, săi audă vocea. Dar se ținea, în numele fiului, care părea să simtă starea ei.
Costel, realizând gravitatea greşelii, a încercat să repare relaţia. Era lângă ea, încerca să fie de ajutor, cerea iertare, implora să o uite şi să continue ca înainte.
Alina, te rog, să încercăm din nou. Am greșit teribil. Dar nu am plecat când ai plecat la mamă. Nu e dovadă că te iubesc?
Mintea ei răscolea mesajele din SMSuri pe care lea văzut întâmplător în timp ce curăța telefonul. Cuvintele pe care nu leobservase în flăcările disperării reapăreau acum, clare ca un ecou.
Tu îi spui lui, că e totul al tău scrisese el iubitei.
Și răspunsul ei, pe care Alina îl memora în fiecare secundă:
Am scris tot ce trebuia? Cineva ar fi trebuit săte împingă. Orice altă femeie ar fi plecat, a ta o cârpă!
Alina se uita la Andrei, care se juca cu un set de construit în colț. Era atât de asemănător cu ea când era copil concentrat, isteț. Nu merita să trăiască întro casă unde mama suferă de minciunile tatălui.
Costel a intrat în cameră cu două ceşti de ceai.
Iată, ceai de plante. Bea, te rog.
Alina a luat ceasca, dar nu a înghițit.
Nu pot, Andrei
Alina, am promis timpul vindecă. Dă-ne timp. Sunt gata să fac tot ceva pentru aţi recâștiga iertarea.
Timp? a zâmbit amar timpul a arătat că ştii să minţi ca un maestru. Nu ai plecat pentru că nu ai vrut, ci pentru că nuți era comod, nu pentru că eu eram iubirea ta. Cuvintele ei dovedesc asta. A scris că ţia spus tot.
A fost o prostie! I-am interzis, iam zis că e sfârșit!
Nu ai interzis, Andrei. Ai ales să spui ceva mai convenabil pentru tine, ca să nu mă prăbușesc.
Alina a tras o gură adâncă.
Nu pot să te iert. Nu acum. Poate niciodată. Dar trebuie să trăiesc. Și Andrei trebuie să trăiască. Vom locui separat. Îl voi duce la sora mea câteva săptămâni, eu mă voi muta la o prietenă. Trebuie să înţeleg ce vreau mai departe.
Costel a înroșit. A înțeles că nu era doar o pauză, ci o șansă reală să piardă tot.
Alina, nu face asta. Te rog. Mă voi duce la psiholog, la orice specialist. Îmi voi da demisia dacă trebuie. Doar nu pleca.
Nu plec de lângă tine, Andrei. Plec de minciună a șoptit Alina nu te pot iubi acum, iar să trăiesc în minciună nu mai pot. Vom vorbi când mă întorc. Dacă mă întorc, desigur
Alina nu sa întors. Două luni au trecut separaţi, apoi ea a decis că nu va păstra familia, nici pentru fiul lui. Andrei și-a schimbat slujba, a rupt legătura cu iubita. Dar Alina ştie că acea tânără va rămâne în amintirea lor pentru totdeauna, iar ea nu va găsi liniştea cu aceasta. Niciodată.
