Nunta întâmplătoare

**Nunta întâmplătoare**

Vara asta a fost una arzătoare, iar Larisa umbla prin casă în costum de baie. De ce s-ar rușina? Locuia singură, cum se spune, când vrea, se dezbrăcă. Mai ales că își petrecea mult așteptata vacanță, iar dacă două prietene de-ale ei reușeau să se convingă pe șef să le dea măcar o săptămână pe cheltuiala lor, plecau imediat la mare.

Într-o dimineață, Larisa a intrat în bucătărie să pună ceainicul la fiert, când deodată a simțit că e privită. A aruncat o privire spre blocul din față, la vreo douăzeci de metri distanță, și a zărit un bărbat de vârstă mijlocie, care o urmărea cu interes de pe balconul său. Chiar dacă nu era complet dezbrăcată, tot s-a acoperit cu un prosop. De atunci a început totul străinul părea să-i urmărească fiecare mișcare. Gata, nu mai era voie la chef, trebuia să poarte halat și în căldura asta sufocantă, căci în bucătărie nu avea aer condiționat.

Într-o zi, a ieșit pe stradă și a ridicat privirea spre etajul cinci al blocului vecin. Bărbatul era acolo, pe locul lui obișnuit. Larisa i-a făcut semn cu mâna, chemându-l. El și-a arătat pieptul, ca și cum ar fi vrut să spună: Pe mine? Ea a dat din cap cine altcineva?

A apărut repede, cam durduliu, cu părul creț, dar cu o chelie strălucitoare pe creștet.

Ce specimen! s-a gândit ea. E și mai urât decât părea prin geam.

Bună ziua, a spus el, aplecând ușor capul și zâmbind.

Salut, a răspuns ea. De ce mă tot spionezi?

Deja ne dăm pe tu? s-a mirat el, luat prin surprindere de atacul ei.

După ce m-ai văzut în costum de baie, ești obligat să mă iei de nevastă.

Nu mă supăr, a răspuns el, nepăsător.

Când depunem declarația? s-a jucat și ea.

Acum, chiar acum. Am buletinul la mine. A bătut ușor pe buzunarul vestonului și a privit-o atent. Larisa a scormonit în geantă.

Și eu l-am tot aici.

Atunci, mergem?

Mergem, a spus ea, ridicând din umeri. Ce naiba fac? s-a întrebat în taxi, dar nu s-a răzgândit și au depus declarația. Abia la starea civilă au aflat cum îl cheamă pe celălalt. Bărbatul se numea Ghenadie. Ghenadie Nicolaevici Jigulin.

Unde mergem acum? Păcat că mașina mea e în garaj, dar nu mă așteptam

Nicăieri, acasă Și nu mă privi așa, nu va fi niciun perioadă dulce. După acte, începem direct viața de familie.

La dracu te mai trebuie? s-au îngrozit prietenele când Larisa le-a spus că se mărită peste o lună. Ești proastă sau ce?

Lăsați, puteți retrage declarația oricând.

Dar el? O să sufere.

Asta e problema lui. Să nu se mai uite la femei pe ascuns.

Ești liberă, nu pe ascuns. Lariso, nu-l iubești.

Și ce folos ți-a fost să te măriți din dragoste?

Acum îl urăsc.

Ei bine, eu acum nu-l iubesc, dar poate că peste timp nu voi putea trăi fără el.

Ghenadie continua să-și urmărească viitoarea soție, uimit de comportamentul ei ciudat. Dar nici el nu era mai prejos. O necunoscută, și totuși era gata să meargă cu ea până la capătul lumii. Doar pentru că era frumoasă. A mai observat că Larisa, știind că o spionează, se mai rărește prin bucătărie. Atunci se ascundea după perdea, dar tot o urmărea. Și n-a fost zadarnic.

Odată, a văzut-o pe Larisa cu o valiză uriașă, grăbindu-se să dispară după colț.

De-aia nu mă lasă să vin la ea Vrea să mai petreacă înainte de nuntă. Bine, hai să vedem dacă merită să mă însor cu ea.

S-a îmbrăcat repede, a băgat în buzunar o pungă cu bani (n-avea timp să-și facă bagajul) și s-a repezit spre aeroport. A zărit-o imediat pe Larisa, stând cu două prietene. Au plecat spre Const

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

20 + 18 =

Nunta întâmplătoare
— Hai acasă! Discutăm acolo, nu mă face să fac spectacol pe stradă! — i-a zis Maxim cu nemulțumire. — Nici nu-mi mai lipsea să distrez lumea cu scandaluri! — Foarte bine, îmi convine! — i-a replicat Varvara, pufnind. — De parcă mi-ar păsa! — Varia, nu mă împinge la păcat! — a amenințat-o Maxim. — Acasă vorbim! — Vai, dar ce bărbat fioros! — răspunse ea ironică, aruncându-și coada peste umăr și pornind spre casă. Maxim a așteptat să se depărteze, și-a scos telefonul și a șoptit la aparat: — Da, merge spre casă! Prindeți-o, cum am stabilit! Știți ce aveți de făcut: în pivniță cu ea, poate așa se mai cumințește! Ajung și eu imediat! Și-a pus telefonul în buzunar și se pregătea să intre în magazin, să sărbătorească ce „educație” dă soției, când un bărbat necunoscut l-a oprit de mână. — Iertați-mă că vă abordez așa direct! — se fâstâci omul. — Erați cu o domnișoară… — Soția mea, ce e cu ea? — a întrebat posac Maxim. — Nu-i nimic, pur și simplu… Nu cumva o cheamă Varvara Melinte? — Varvara, da, înainte de căsătorie Melinte. Ce vă interesează? — Și al doilea prenume, după tată, Sergheievna? — Da! — răspunse iritat Maxim. — De unde o cunoașteți? — Iertați-mă, nu o cunosc personal… Sunt, să zicem, un admirator! — Ascultă, admiratorule, îți număr coastele și-ți rup două pentru siluetă! — izbucni Maxim amenințător. — Ce-i cu prostiile astea? Vrei să-mi furi nevasta? — Oh, nu, nu m-ați înțeles! Nu admirator în sensul ăla! Admir talentul ei! — Ce talent? Varia n-are talente deosebite, — s-a încurcat Maxim. — Cum nu? Să primești interdicție pe viață la Muay Thai, la 18 ani, pentru agresivitate excesivă… ăsta-i talent! — exclamă bărbatul. — Păcat că după câteva turnee private a renunțat! Era o plăcere să o urmărești pe ring! Maxim, cu mâinile tremurânde, încerca să scoată telefonul, l-a scăpat pe asfalt și s-a spart. Când l-a adunat în grabă, nu a mai pornit. A fugit acasă, murmurând disperat: — Să rămân la timp, Doamne ajută! * Când în satul lor a apărut noua învățătoare de sport pentru clasele mici, toți au crezut că e studentă, trimisă cu repartiția, și că va pleca după doi ani. Dar au aflat că Varvara are 25 de ani și a venit de bunăvoie, singură, fără familie. Au început zvonurile: Tânără, frumoasă și misterioasă — sigur ascunde ceva! Fie s-a certat cu părinții, fie fuge de vreo poveste de dragoste urâtă… Varvara și-a spus povestea în cancelarie: „Părinți oameni de afaceri, cărora le-a mers greu la un moment dat și-au vrut să mă mărite cu cineva de care nu eram îndrăgostită, pentru un parteneriat. Am preferat să fug și să-mi fac viața mea!” Profesorii au îmbărbătat-o: „Stai liniștită, aici găsești dragostea – oamenii sunt onești la sat!” Maxim, băiat chipeș, adjunct la baza de legume din localitate, a hotărât că e soția perfectă: frumoasă, harnică, fără rude și fără pretenții. Familia a fost încântată: „E tânără, sănătoasă și sportivă; o să facă copii și gospodărie. Dacă nu ascultă, o învățăm noi cum sta treaba la casa omului!” După nuntă, Varvara a acceptat disciplina familiei, dar cu un suflet revoltat: „Să trăim după reguli stricte, de acord… dar eu nu suport nedreptatea și nu vreau să fiu doar servitoare!” La început, a pus umărul la gospodărie, dar a cerut respect și implicare egală de la toți. A repetat, de câte ori a fost nevoie: „Dacă toți muncim, muncim! Dacă unii lenevesc, eu nu fac nimic în plus!” A trecut timpul – și nepotrivirea de caracter a explodat în „planul disciplinar” al familiei. Au vrut s-o sperie și s-o bage la „reeducare” în pivniță. Numai că… nimic nu a mers după plan. Când Maxim a ajuns acasă, intrarea era aproape distrusă. Fratele lui gemea cu o mână ruptă, tatăl zăcea inconștient printre cioburi de mobilă, mama ținea în brațe un sucitor rupt în două și un ochi vânăt, iar Varvara, perfect calmă, bea ceai la bucătărie. — Iubito, ai venit după porția ta? — zâmbi ea, senină. — N-nu… — bâigui Maxim. — Atunci nu știu ce să-ți dau… Poate un pic de dreptate în familie? Maxim înghiți în sec. — Bine, draga mea! De atunci, regulile casei s-au schimbat. S-a instalat pacea și liniștea, iar Varvara a rămas nemăritată… doar că de data asta, după regulile ei! ** O lecție de familie: Când socrii pun la cale „reeducarea” nurorii, dar uită că au în casă o fostă campioană la arte marțiale — Poveste reală de la țară, cu aroma moldovenească, despre tradiții, încăpățânare și dreptate în familie