– De ce nu deschizi ușa? – Nu vreau! Și nu voi. Oaspeții trebuie să anunțe din timp vizitele lor, iar în plus să nu se strecoare prin sertare, frigider și dulapuri. – Cum adică nu vei? E mama mea! A venit la mine! – Atunci o primești! Dar nu în casa mea.

De ce nu deschizi ușa? Nu vreau! Și nu voi. Oaspeții trebuie să anunțe când vin, și să nu se cațere prin sertare, frigideri și dulapuri.
Cum adică nu vei? E mama mea! A venit la mine!
Atunci primeșteo! Dar nu în casa mea.

Ioana se părea că găseau mereu cu mama mea un limbaj comun.

Știi, dacă încep să enumer cea fost bun la fostul meu comparativ cu tine, amândoi ne vom rușini.

Nu-s foarte sigură de mine spuse Anca, tremurând, în timp ce șirui masa din bucătărie. Dacă aţi fost atât de bine cu Ioana, de ce teai despărțit de ea?

Victor, cu o privire încruntată, se întoarse și se uită posomorât pe fereastră.

Tu știi deja povestea

Știu. Atunci nu-mi mai vorbi despre Ioana ta întrerupse Anca. Altminteri voi deveni următoarea ta fostă.

Anca era gata să recurgă la măsuri drastice.

Cunoscuse pe Victor aproape un an de zile, întrun grup de prieteni. Cunoscuse și pe Ioana, deși nu prea apropiat. Ioana îl adusese pe Victor cu ea, apoi dispăru din toate radarele.

Victor, întro seară, aflat sub influență, mărturisit că sa despărțit de ea după ce a prins-o în infidelitate, chiar a lăsat să curgă o lacrimă.

Atunci Anca găsi gestul drăguț: bărbatul nu se teme să-și arate sentimentele, prețuiește dragostea. Un ceas interior a declanșat compasiune, dorința de a-l mângâia.

Înțelegea că acel ceas era instinctul matern, nu interesul femeinilor, dar era de ajuns să înflăcărească o legătură între ei.

Totul a început frumos. El o întâlnea după muncă, o ducea acasă, trimitea zilnic mesaje dulci și întreba dacă sa încălțat bine. Anca se simțea înconjurată de grijă.

Prima îngrijorare a apărut când Ioana ia scris.

Salut. Am auzit că te vezi cu Victor. Nu e treaba mea, dar ai grijă de el. Au un duet strâns cu mama lui.

Anca a notat, dar a considerat că sunt doar detalii. Dragostea nu se lovește de astfel de obstacole. Dacă el a avut probleme cu o femeie, nu înseamnă că vor fi aceleași cu alta.

Salut. Cred că ne vom descurca noi două. Mulțumesc totuși pentru avertisment răspunse Anca.

Nu voia să continue dialogul; părea că ar deveni neplăcut pentru Victor.

Victor nu se gândea nici măcar puțin la confortul ei.

Când mama lui, Margarita Păvăluță, a sosit neașteptat la ei, Anca a reacționat aproape calm. Poate amândoi nu înțelegeau cât de incomod era. În sfârșit, Margarita probabil se îngrijora pentru fiul ei și voia să vadă cu cine locuiește.

Anca la trimis pe Victor să întâmpine mama, sa îmbrăcat în grabă, și-a strâns părul întrun coc și, somnoroasă, cu cearcăne adânci, a ieșit să cunoască potențiala soacră. În același timp, inspecta sertarele din comodă.

Ah, totul e amestecat spuse cu un zâmbet dulce Margarita. Iar în curând vor fi șosete fără pereche. Anca, să luăm micul dejun și îți voi arăta cum să împăturești hainele ca să nu se păteze și să nu se piardă.

În loc de bună dimineața, să-i spui Anei că sa încurcat înseamnă să nu spui nimic. Faptul că o străină se răsfață în lenjeria ei în propria casă ia părut brutal.

Totuși, răspunsul cu brutalitate la brutalitate la începutul unei relații părea greșit, așa că a îndurat.

O, copilă, ce ochi mari ai! continuă Margarita cu milă. Ar trebui să-ți faci măști de castravete. Mai bine săți verifici rinichii. Am o prietenă

Anca zâmbea, încuviințând și prefăcânduse că este foarte interesată de poveștile despre bolile necunoscute ale altora. Visul ei era să se întoarcă în pat cât mai repede, căci era doar ora opt dimineața, o zi de odihnă; a rămas trează din întârziere, gândinduse că va dormi mai mult.

Vizita Margheritei Păvăluță a durat până seara. Anca a primit o avalanșă de critici și sfaturi prețioase: cum să uzi florile, cum să cureți cada și cum să șlefui lingurițele. Chiar a reușit să exerseze puțin. Se simțea stoarsă ca o lămâie. Tot timpul, Victor nu a încercat să o ajute sau să indice mamei că ar dori o pauză.

Ascultă, mama ta e mereu activă? întrebă Anca înainte de culcare.

Nu era împotriva unei familii extinse și a relațiilor apropiate, dar voia puțină distanță.

Da, și ce? Vrea doar să se facă prieteni răspunse Victor, ridicând din umeri. Înainte locuiam cu Ioana la ea, era confortabil. Acum îi este plictisitor singură.

Sper să nu locuim în trei oftă Anca.

Ce problemă ai? Ești împotriva mamei mele? se înfuriă Victor. Cu Ioana se înțelegea bine, erau prieteni.

Anca tăcu. Ioana era cu opt ani mai tânără și îi plăcea să se apropie de oameni. Desigur, se înțelegeau. Probabil știa toate prietenele Margheritei pe nume și pe diagnostic, coasea cu exactitate lenjeria și pregătea plăcinte după rețetele socrului.

Dar Anca nu se căsătorea cu o fericire așa. Avea deja experiență de viață și credea că, cu cât mai puțină intervenție din partea altora în relația dintre bărbat și femeie, cu atât mai bine. Victor avea o părere diferită.

Mama mea e foarte sociabilă. Găsește cu toată lumea un limbaj comun.

Sigur, dar nu toată lumea va fi fericită de asta voia să răspundă Anca, dar nu a spus nimic.

Mai rău. Margarita a revenit a doua zi, din zori. De data aceasta a organizat o inspecție a frigiderului.

Ouă de găină? Eu îi gătesc lui Victor doar din cele de prepeliță, sunt mai sănătoase pentru bărbați spuse cu un ton serios. Rafturile nu sunt foarte curate Vei mânca din ele, nu? Trebuie să le speli, Anca

De obicei nu mănânc direct de pe raft gândi Anca.

O să le spal, Margarita Păvăluță promiși ea. Astăzi voiam să ne odihnim. E weekend, oricum

Victor, apropo, se ocupa de asta: dormea fără milă în timp ce Anca era nevoită să-și învețe și să distreze mama lui.

Exact! Weekendul e zi de gătit și de curățat declară neîncetat femeia. Ia buretele și cârpaua. Weekendul viitor îți voi arăta cum să faci o plăcintă cu carne, așa cum îi place lui Victor. Vei linge degetele!

Anca rămase fără suflare. Își încrucișă brațele pe piept. Nu era pregătită să urmeze indicațiile altcuiva în al doilea zi consecutiv.

Margarita Păvăluță, poate să-mi notezi numărul? Ca să sunăm înainte de vizite. Să am și eu planuri pentru weekendurile următoare.

Să sun? Nu mai pot să vin la fiul meu? se încruntă femeia, rânjind ușor.

De ce nu? Doar că fiul tău trăiește acum cu o femeie. Ar fi frumos să ținem cont de opinia fiecăruia.

Cu Ioana nu aveam astfel de probleme observă Margarita, făcând o grimasă.

Și mama fostului meu nu venea dimineața devreme la mine întrerupse Anca. Era să aducă plăcinte cu vișine, foarte gustoase. Vrei rețeta?

Margarita se schimă în chip. Riduri pe frunte se adânciră, scântei de furie în ochi.

Anca, gândeștete bine. În familia noastră nuși zice nocturnul cuc pe timpul zilei.

După aceasta, Margarita plecă, dar un gust amar rămase în sufletul Ancii. Nu știa ce să facă. Victor nu o auzea, mama lui venea la ei ca acasă. Iar fantoma Ioanei plutea în relația lor.

Ioana făcea sarmale mai bune mama ei ma învățat spuse Victor întâmplător la cină.

Lăsate să te învețe și tu, că vei găti pentru mine.

Anca bănuia că Margarita își modelează fiul, dar nu voia să discute despre asta. Dorea să șteargă subiectul din viața ei.

Următoarea lună trecu liniștită, fără vizite, apoi totul se repete. Anca se trezi din nou de sunetul soneriului. De data aceasta a decis categoric să nu deschidă.

Rău? poate. Dar cum să continui să te strecoare în casa ei fără aviz, după un indiciu retoric?

După cinci minute, Victor apăru în hol, somnoros, nemulțumit, chiar furios.

De ce nu deschizi ușa?

Nu vreau! Și nu voi. Oaspeții trebuie să anunțe vizita, și să nu se cațere prin sertare, frigideri și dulapuri.

Cum adică nu vei? E mama mea! A venit la mine!

Atunci primeșteo! Dar nu în casa mea.

Victor declanșă o ceartă atât de tare încât și vecinii îi auziră. Îi acuză pe Anca că respinge mama lui, și implicit pe el. Margarita strigă în același timp, cerând să fie lăsată să intre, sunând la telefon.

În final, Anca a lansat un ultimatum.

Gata! Destul! Sau pleci acum, explici mamei tale ce înseamnă oaspetel, o duci acasă, sau ne despărțim!

Victor a ales al doilea.

Anca nu sa supăra prea tare. Nici măcar nu au avut timp să se despărțe. Poate și a fost mai bine așa. Să trăiești cu cineva al cărui bagaj include povești despre fosta iubită și o mamă intruzivă nu era pe gustul ei.

Câteva luni mai târziu, Anca a aflat o veste neașteptată. Victor avea o nouă iubită. Prietena lor comună, din același grup de prieteni, io spuse.

Lucrăm împreună. Sa mutat la el și la mama lui, dar vrea să fugă. Vrea să te cunoască zâmbi prietena.

Serios? De ce?

Dacă cred în cuvintele mamei lui Victor, ești o femeie perfectă: frumoasă, cu caracter și bună la gătit.

Vorbim despre mama lui Victor și despre mine?

Probabil că oamenii buni sunt cei care nu mai locuiesc cu Victor răspunse prietena, ridicând din umeri.

De atunci, Anca a ascultat zvonurile din exterior, dar și-a păstrat capul pe umeri și nu a crezut tot ce auzește, fără să ignore complet bârfele. A devenit și mai precaută cu bărbații care tot vorbesc despre fostele lor și sunt adânc atașați de mamele lor.

Cu asemenea macho viața nu se poate clădi mama va fi mereu pe primul loc. Poate e corect, dar în limite raționale. Sunteți de acord?

Scrieți în comentarii ce credeți. Dați likeuri.

Prieteni, dacă vreți să citiți și alte povești ale noastre lăsați un comentariu și nu uitați de like. E combustibilul nostru pentru a scrie în continuare.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

5 × one =

– De ce nu deschizi ușa? – Nu vreau! Și nu voi. Oaspeții trebuie să anunțe din timp vizitele lor, iar în plus să nu se strecoare prin sertare, frigider și dulapuri. – Cum adică nu vei? E mama mea! A venit la mine! – Atunci o primești! Dar nu în casa mea.
Nyolc éves voltam, amikor édesanyám elhagyta az otthonunkat. Csak lement a sarki taximegállóhoz, beszállt egy autóba, és soha többé nem jött vissza. Az öcsém akkor öt éves volt. Mindent megváltoztatott az otthonunkban ez a nap. Édesapám olyan dolgokat kezdett el csinálni, amit korábban soha: korán kelt, hogy reggelit készítsen, megtanult mosni, vasalni az iskolai egyenruhákat, ügyetlenül fésülte a hajunkat iskolába indulás előtt. Láttam, ahogy elrontja a rizsadagokat, odaégeti az ebédet, elfelejti különválogatni a fehér és színes ruhákat. Mégis soha nem hagyta, hogy bármiből hiányunk legyen. Fáradtan jött haza a munkából, ellenőrizte a leckéket, aláírta a füzeteket, készítette a másnapi tízórait. Édesanyám soha nem látogatott meg minket újra. Édesapám soha nem hozott másik nőt a házba. Senkit sem mutatott be párjaként. Tudtuk, hogy néha elmegy valahová, néha későn jön haza, de személyes élete mindig az otthonunk falain kívül maradt. A házban csak mi ketten voltunk, én és az öcsém. Sosem hallottam tőle, hogy újra szerelmes lett volna. A mindennapi rutinja a munka, hazatérés, főzés, mosás, lefekvés, és újrakezdés volt. Hétvégente elvitt minket a parkba, a Dunához, a bevásárlóközpontba – sokszor csak kirakatnézni. Megtanult fonatot készíteni, gombot varrni, ebédet csomagolni. Ha az iskolai ünnepségekhez jelmez kellett, kartonból és régi anyagokból készítette őket. Soha nem panaszkodott. Soha nem mondta, hogy “Ez nem az én dolgom.” Egy éve édesapám elment – gyorsan történt, nem volt idő hosszú búcsúra. Amikor rendet raktunk a holmijai között, régi füzeteket találtam, amelyekben feljegyezte a háztartási kiadásokat, fontos dátumokat, jegyzeteket: “fizesd be a tandíjat”, “vegyél cipőt”, “vidd el a lányt orvoshoz”. Nem találtam szerelmes leveleket, más nővel közös fényképeket, semmit a romantikus életről. Csak annak az embernek a nyomait, aki a gyerekeiért élt. Amióta nincs, egyetlen kérdés nem hagy nyugodni: boldog volt-e? Anyám elment, hogy megtalálja a saját boldogságát. Apám maradt, mintha lemondott volna a sajátjáról. Soha nem alapított új családot. Soha nem volt otthona párjával. Soha nem volt senki másnak az első, csak nekünk. Ma már tudom, hogy csodálatos apám volt. De arra is rájöttem, hogy ő egy olyan férfi volt, aki egyedül maradt, hogy mi soha ne legyünk egyedül. És ez teher. Mert most, hogy ő már nincs, nem tudom, vajon valaha megkapta-e azt a szeretetet, amit igazán megérdemelt.