Ilinca, câţi ani ai? întrebă încet tatăl. Mi se pare că nu ești la primul an de facultate, ci la clasa întâi. Orice dragoste ai avea, trebuie să locuieşti undeva, să mănânci zilnic, nu-i așa? Unde vă grăbiţi? Vreţi să vă căsătoriţi mâine, să nu aşteptaţi? Nimeni nu se opune lui Ovidiu, să vină, să ne cunoaştem, să vorbim, să ne întâlnim cu părinţii lui Vorbesc corect?
Dumitru, când vii? întrebă Gala, sunândul la muncă.
În curând. Am terminat aproape, răspunse el.
Hai să nu întârzii! Vorbim aici, spuse brusc soţia.
Ce sa întâmplat? se nelinişte Dumitru.
Nu ştiu cum săţi spun încă nu sa petrecut, dar trebuie să vorbim, Gala era evident agitată, dar, privind în ansamblu, încă nu fuseseră probleme.
La un sfert de oră capul familiei intră în apartament.
Ce sa întâmplat aici? întrebă el cu grijă pe soție.
Schimbăţi hainele, spalăţi mâinile, nu trebuie să arunci totul şi să salvezi Universul, o săruta pe bărbat şi îl împinse uşor spre baie.
În scurt timp termină toate procedurile, se schimbă şi ieşi în sufragerie.
Hai să mergem, îl duse soţia în camera fiicei. Ilinca stătea pe canapea, cu ochii roşii de lacrimi.
Ce sa întâmplat? încerca să rămână calm Dumitru.
Întreabăţi fiica, spuse hotărât Gala, spunei lui tatălui ce ai gândit!
Ilinca se încruntă şi se uită la fereastră, evident refuzând să-și expună problemele.
Băieţi, lovi ferm cu palma pe masă Dumitru. Fie vorbeşti liniştit, fără isterii, să-mi spui clar care e problema, fie rezolvaţivă singuri, iar eu mă odihnesc după muncă!
Suntem aici să ne căsătorim, adăugă soţia cu sarcasm amar. Chiar astăzi, fără amânări!
Deci? întrebă uşor surprins Dumitru. Direct să ne căsătorim? Cu cine, dacă nu este secret?
Cum Ilinca tăcea încăpătrânit, a trebuit să intervină din nou mama Galii:
Ovidiu, îţi aduci aminte, a venit des în ultimul timp?
Aha, deci Da, copilă?
Ilinca rămâne mută.
Bine, draga mea. Hai să închei aceste jocuri. Crezi că trebuie să dansez în faţa ta ca să aflu ceva? se hotărî tatăl.
Eu şi Ovidiu ne iubim! exclamă brusc fiica. El e cel mai bun și ne vom căsători!
În sfârşit, avem o lumină, oftă capul familiei. Învăţaţi împreună?
Da, în aceeaşi grupă.
Primul an, oftează Dumitru, de parcă ar înţelege, de parcă ar fi inevitabil, copii
Nu suntem copii! replică fiica. Avem deja optsprezece ani, suntem majori!
Bine. Dacă sunteţi majori, înseamnă că sunteţi adulţi, nue așa? Atunci vom vorbi ca adulţi.
Nu vreau să vorbesc! Acum vei începe cu: Sunteţi prea tineri, aşteptaţi, puneţi bazele, verificaţi sentimentele și alte prostii plictisitoare. Sunteţi înţelepţi, corecţi, nu înţelegeţi ceva simplu: ne iubim, avem sentimente! Voi doriţi să distrugeţi totul!
Fiică, nu vreau să destram nimic, oftă obosit tatăl, vreau să înţeleg tot. Deci voi iubiţi pe Ovidiu, nu? Ilinca încuviință cu o înclinare îndrăzneaţă. Asta mă bucură. Vreţi să vă căsătoriţi? Amândoi sau doar tu?
Tată, nu trebuie să-l răneşti pe Ovidiu. şi el vrea să ne căsătorim.
Bine, deci doriţi asta. Unde veţi locui, cu ce banci? Aţi luat în calcul toate întrebările?
Nu contează! Dacă ne iubim, altceva nu e important! strigă cu ardoare Ilinca.
Ilinca, câţi ani ai? întrebă din nou tatăl, cu voce caldă. Am impresia că nu ești la primul an de facultate, ci la clasa întâi. Orice dragoste există, dar trebuie şi să mănânci zilnic, să trăieşti! Unde vă grăbiţi? Vreţi să vă căsătoriţi mâine, că nu aşteptaţi? Nimeni nu se opune lui Ovidiu, să vină, să ne cunoaştem, să vorbim, să ne întâlnim cu părinţii lui Vorbesc corect? se întoarse spre soţie.
Foarte corect, dragul meu. Dar există un mic detaliu Nu trebuie să se grăbească.
Ovidiu este chemat la serviciu?
Nu, nu e la serviciu, şi nu e Ovidiu. Ilinca, de ce taci, trebuie să tot explic eu?
Eu nu tac, murmură iritată fiica, Ovidiu şi cu mine vom avea un copil.
Aşaa, exclama surprins Dumitru. Şi ce faceţi acum?
Ne căsătorim! Vom avea copil! Şi nu încercaţi să mă opriţi! Copilul nostru va veni pe lume!
Bine, linişteştete! Nimeni nu încearcă să te convingă, trebuie să găsim o soluţie noi. Spune-mi, părinţii lui Ovidiu ştiu?
Astăzi am convenit să vorbim fiecare cu părinţii săi
Şi ce? Nu a sunat încă cu un rezultat?
Nnu
Bine, când va suna, spunemi. Întretimp, dă-mi de mâncat, că cu toate pasiunile voastre o să rămân flămând.
El şi soţia se îndreptară spre bucătărie, Gala încălzi rapid cina şi a pus farfuria în faţa bărbatului.
Şi ce o să facem? întrebă ea încet.
Nu ştiu încă. Sincer, nu ştiu. Hai să aşteptăm ceva spune familia lui, poate luăm o decizie împreună
Când cina se termină, sosise o veste proastă de la Ovidiu: părinţii erau categoric împotriva, după o discuţie aprinsă care se terminase în ceartă. O problemă gravă
La scurt timp, Ilinca ieşi în sufragerie cu telefonul în mână şi, închizând microfonul, spuse încet:
Mama lui Ovidiu vrea să vorbească cu cineva dintre voi
Gala îşi încrucișă braţele:
Dragă, vorbeşte tu, te rog, eu nu pot
Dumitru arătă o reproşare spre soţie, dar ridică receptorul, activă volumul mare şi, cu degetul la gură, şoptit:
Alo, salut, eu sunt tatăl Ilincăi, Dumitru Şerban.
Larisa. Mama lui Ovidiu. Fiul nostru a spus astăzi că se întâlneşte cu fiica dumneavoastră. Şi, din poziţia lui, deja au trecut la ceva mai serios. Au planuri grandioase. Ştiţi?
Da, am vorbit cu Ilinca.
Bine. Vă rog să ţineţi cont că suntem categoric împotriva acestor planuri grandioase, spuse cu sarcasm aspru, Planuri! Fiul nostru trebuie să înveţe, să-şi obţină specializarea, să construiască o carieră. Căsătoria în primul an şi, cu atât mai mult, un copil nu fac parte din planurile noastre.
Şi căsătoria rapidă a fiicei noastre nu a fost nici ea în planurile noastre. Dar Ilinca va avea un copil, al fiului dumneavoastră, prin urmare. Ce veţi spune să faceţi?
Asta, scuzaţi-mă, sunt problemele dumneavoastră, Dumitru Şerban. În primul rând nu sunt sigură că e copilul lui Ovidiu. În al doilea rând, chiar dacă ar fi, nu voi accepta un mariaj de grabă pentru că ştiu că eşti însărcinată nu va trece. Cred că fiica dumneavoastră, ca orice fată, îşi doreşte să se căsătorească, mai ales că Ovidiu nu provine dintro familie simplă, ci dintro familie bună, cu locuinţă şi poziţie. În felul meu înţeleg, dar ca mamă voi face tot ce pot să vă las pe fiul meu în pace. Atât eu, cât şi soțul meu suntem de acord. Am vorbit cu fiul şi el a acceptat argumentele noastre, şi vă rog să-i spuneţi fiicei să nu-l mai deranjeze. Să facă ce vrea, să nască, să nu ne privește. Toate bune, la revedere.
Sună câteva bipsuri scurte. Dumitru, cu privirea grea, lea spus femeilor:
Aţi auzit? Pe scurt, vom naşte copilul nu e vinovat că tatăl e un nenorocit. Nue mare lucru. Va veni timpul, veţi lua o facultate, apoi vă veţi întoarce, nu eţi prima, nu eţi ultima. Vă vom susţine material, vom avea grijă de copil. Restul vom rezolva mai târziu. Ce nenorociţi! Eu nu sunt, iar casa nu e a mea. Bine, liniştiţivă, plângeţi dacă vreţi, dar nu mult. Vom trece peste!
A tras telefonul de pe soţie şi, șoptind, spuse:
Azi iaţi Ilinca la tine să nu facă niciun plan nebun. Vorbeşte cu ea, linişteşteo. Eu voi sta în camera ei.
După o oră sună ușa.
Cine a venit? mârâi iritat Dumitru şi se îndreaptă spre intrare.
În scurt timp apăru în hol însoţit de un tânăr.
Ovidiu! Ilinca se aruncă spre el, Ai venit pentru mine?
Da, pentru tine. Dumitru Şerban, Galina, am venit să iau Ilinca.
Unde să o luăm, dacă nu e secret?
Nu ştiu încă. Probabil vom închiria un apartament. Suntem majori, aşa că nu ne daţi în cale! Vrei să vii cu mine? întrebă el Ilinca.
Desigur! Oriunde!
Stai, ridică tatăl mâna, întrebări pentru presă. Mama ta a zis că toată familia este împotriva deciziei cu Ilinca, şi tu eşti inclus.
Nu chiar, Dumitru Şerban. A luat decizia mama. Tatăl e de acord, spuse el, folosind cuvântul rar fără ezitare şi fără să îl caute în memorie, eu doar am pretins că ma convinge. Apoi am luat portofelul cu paşaportul şi cardul bancar, şi iată-mă aici.
Aşa, interesant! Dumitru, surprins plăcut, răspunse. Vrei să iei Ilinca, să închiriezi un apartament, dar cu ce bani?
Am pus deoparte puţin, lucram noaptea, am un blog cu urmăritori, un canal propriu. Pentru câteva luni îmi ajunge la chirie şi mâncare, iar apoi îmi voi găsi alte venituri.
Bine, bine Ce zici, soţie, să o lăsăm pe fete? Tânărul nu e aşa de simplu cum credeam.
Nu ştiu, ridică umerii Galina, Unde, cu ochii spre noapte
Gândeşti bine, nu trebuie să o laşi să plece în noapte. Hai să stabilim: ne căsătorim?
Da! răspunseră amândoi.
Şi vom avea un copil?
Acelaşi răspuns.
Atunci vă susţinem, dar cu câteva condiţii. Prima să încerci să îţi împaci părinţii, iar tu, Ilinca, să-l susţii pe el. Ovidiu rămâne la noi, nu pleacă pe la nopţi. Îţi punem un pat în sufragerie, pentru noi eşti doar un oaspete, prieten al fiicei. Spunei părinţilor că stai la prieteni. Apoi îi vei pregăti pentru adevărul dur, dar fără certuri! Nu abandonaţi şcoala! îi arătă spre Ovidiu, Ilinca va intra în concediu, apoi va recupera studiile. Îţi vom oferi sprijin financiar şi vom avea grijă de copil, dar nu vom lucra în locul vostru. Vom păstra cheltuielile la minimum, ca să economisim bani. Mai târziu vei putea să te bucuri cum vrei. Sunteţi de acord cu aceste condiţii?
Da, răspunse fără ezitare Ovidiu.
Eu tot aşteptam un nunţi adevărată, cu feţe, limuzină, invitaţi, spuse dezamăgită Ilinca.
Nu este momentul încă! replică mirele. Ne căsătorim în secret, apoi, peste un andoi, sărbătorim cu adevărat.
Așa cum vrei
Bine, totul este clar, sarcinile stabilite. Ne pregătim de somn, mâine toţi ne trezim devreme.
În timp ce Gala îl prinzi pe bărbat la bucătărie pentru un pahar de apă, spuse:
Ascultă, vreau să ştiu, de ce ai schimbat brusc planurile?
Brusc? După discuţia cu acea mama lui, ma cutremurat. Şi apoi a apărut acest tip, pe care lam crezut să fie un copil al mamei. Sa dovedit că e un bărbat adevărat, nu a plecat, nu mia abandonat iubita. Pentru așa ceva poţi da şi fiica în căsătorie!
Ai mereu dreptate, iubitul meu! o sărută, apoi împrăştie pe toţi în camerele lor.
Pentru a nu rata alte poveşti interesante, abonaţivă la pagină! Lăsaţivă gândurile şi emoţiile în comentarii, susţineţi cu likeuri.
Prieteni, dacă doriţi să citiţi şi alte poveşti ale noastre lăsaţivă comentariile şi nu uitaţi de likeuri. Aşa ne încurajaţi să scriem mai departe.
**Lecţia**: dragostea nu trebuie să fie grăbită sau forţată; ea crește când toţi îşi asumă responsabilitatea, comunică deschis şi construieşte un viitor solid, nu doar în fantezie.
