Într-o dimineață tulburătoare, ca ieșită dintr-un vis bizar, Andreea se trezi cu o hotărâre fermă în suflet orice s-ar întâmpla, avea să fie fericită. Era pe ultimul an la universitatea din Iași când se îndrăgosti. Și nu de un băiat oarecare, ci de Dorin, considerat cel mai frumos și dorit din facultate. Familia lui era bogată, cu case la Chișinău și o vilă la Vadul lui Vodă.
Andreea era o fată frumoasă, deșteaptă, dar părinții ei erau simpli muncitori. Își dădea seama că veneau din lumi diferite, dar dragostea o copleșea, indiferent de orice.
Andreea, nu te lua după Dorin, o avertizau colegele de cameră din cămin. Știe prea bine cine e și se uită de sus la majoritatea. Doar cu băieții din cercul lui umblă.
Și ce dacă? Și eu știu ce valoare am, răspundea Andreea. Nu sunt urâtă, sunt drăguță, învăț bine, pot vorbi despre orice.
Bine, bine, doar să nu ajungi să plângi pe urmă. Și părinții lui sunt genul care te judecă din prima privire, o îndemnau prietenele.
Doamne, nu mă speriați, murmura Andreea speriată. Cu părinții lui mă tem cel mai mult, mai ales cu mama
Când Dorin o surprinse răspunzându-i la sentimente, Andreea nu-și venea în fire. Nu ea făcuse primul pas el o invitase la film.
Se întâlneau de aproape un an când, spre sfârșitul ultimului semestru, Dorin îi spuse:
Andreea, sâmbătă mergem la ai mei să te cunoască. Mama mă tot bate la cap: *Cine e? Cum e?*
Dorin, e prea brusc, nu mă simt pregătită se sperie fata.
De ce te temi? Părinții mei sunt ca ai tuturor. Tăticul e mai retras, dar mama e altceva. Întreabă mereu. Dar nu-ți fie frică.
Andreea era sigură că se vor căsători. Dar trebuia să-i placă părinților lui. Fusese invitată la cină și tremura de emoție. Ca să nu greșească, învăță toate regulile de etichetă cu două zile înainte.
În sâmbăta aceea, Dorin o luă de la cămin și se dusă împreună la apartamentul familiei. Inima îi bătea nebunește când văzu viitoarea soacră o femeie elegantă, cu un zâmbet cald.
Bună ziua, bolborosi Andreea.
Bună, Andreea! Eu sunt Mariana Petrovna. Haideți în sufragerie.
La masă era și tatăl lui Dorin, Gheorghe Ivanovici, care le dădu din cap, fără să scoată o vorbă.
Andreea stătea dreaptă, nu-și punea coatele pe masă și mânca cu strictețe. Ținea minte să nu vorbească cu gura plină. Dar, inevitabil, furculița îi scăpă din mână. Căzu pe covorul alb, fără să facă zgomot. Andreea se strânse în umeri, privindu-i speriată pe Mariana Petrovna, în timp ce Dorin râdea.
Scuzați-mă
Dar Mariana Petrovna o privi cu blândețe. Dorin, ai grijă de fată! Ce e atât de amuzant? Adu-i altă furculiță.
Bine, mamă.
Andreea, relaxează-te, nu suntem la recepție diplomatică, zise Mariana Petrovna, iar fata simți o ușurare. Mănâncă, altfel o să cred că nu-ți place. Am gătit eu.
Doamnă Mariana Petrovna, e delicios! Dar Dorin mi-a spus că aveți menajeră, bunica Varvara.
Da, avem, dar astăzi am vrut să gătesc eu.
De ce?
Păi, cum de ce? râse ea. Trebuie să las o impresie bună viitoarei nurori.
Andreea crezu că glumește.
Se pare că nu numai eu am avut azi ziua de spectacol, izbucni ea.
Așa e, râse Mariana Petrovna. Dar știi ce? Fiul nostru nu ne-a dezamăgit. Se întoarse spre soțul ei, care dădu din cap. Desigur, dragă.
Șederea se termină bine. Andreea se relaxase și vorbise deschis cu Mariana Petrovna. Două săptămâni mai târziu, ea și Dorin depuseră cererea la starea civilă, iar după două luni se căsătoriră.
Dorin, unde vom locui? întrebă Andreea.
Nu știu exact, dar părinții au plans ceva
La nuntă, părinții lui Dorin le dădurui cheile unui apartament cu două camere, cu două etaje sub al lor.
Andreea era fericită. Părinții ei, veniți din sat, îi spuseră: Doamne, Dumnezeu te-a binecuvântat, fetițo. Ai o casă numai a ta.
Vru să termine universitatea în același timp cu soțul ei. Dar în timpul ultimului an, află că era însărcinată. Îi spuse lui Dorin, entuziasmată:
Uite, vom avea un copil! Doar să reușesc să termin facultatea
Dorin o privi ciudat și se înfurie.
Copil? E prea devreme! Suntem studenți, trăim pe banii părinților mei. Credeam că vom trăi măcar trei ani doar pentru noi.
Andreea rămase înmărmurită.
Pe scurt, continuă el rece, vreau să rezolvi. Nu vreau să-mi irosim tinerețea cu scutece și biberoane.
Vrei să să-l elimin? izbucni ea în plâns. NICIODATĂ! Ieși alergând din apartament, dar dădu peste Mariana Petrovna.
Andreea, draga mea! Ce s-a întâmplat? o luă de mână și o duse la ea.
După ce bău apă și se liniști, Andreea îi spuse tot.
Ai făcut bine că ai refuzat, o liniști Mariana Petrovna. Nu te supăra acum, e rău pentru tine. O să rezolv eu cu el.
Nu știu ce i-a spus, dar după o oră, Dorin veni să-și ceară iertare.
Bine, Andreea, am greșit, o luă de mână și o duse acasă.
Mulțumesc, șopti ea, privind-o pe Mariana Petrovna, care zâmbi aprobator.
După ce și-au luat diplomele, Andreea născu un băiat. Mariana Petrovna și Gheorghe Ivanovici erau mai bucuroși decât părinții. Dorin era rece cu copilul.
În timp ce
