Ce mare brânză, ai greșit, se mai întâmplă
Asta tot repeți! Nu mai există acea Anastasia pe lumea asta, și tot tu te toci și mă jeluiești. Mioara, poate e de ajuns? Trebuie să ne ocupăm de problemele noastre, de fata aceea, de Oxana.
Mioara ridică sprâncenele surprinsă. Tăcu câteva clipe, încercând să înțeleagă dacă a auzit bine. Părea că încă puțin și soțul ei o va învinui pentru infidelitatea lui.
Mihai, te-ai înșelat puțin la ușă. Am alte priorități acum. Singura mea problemă urgentă e divorțul de tine.
Ce divorț?! se indignă el. Doamne, dar am trăit bine toți acești ani! Aproape zece au trecut. Și am fi continuat, dacă nu aflai tu. Ce schimbă asta, de fapt?
Schimbă totul, Mioara îl privi drept în ochi. Toți anii ăștia am trăit în minciună și iluzii. Iar tu acum te porți de parcă așa e normal.
Încăpățânarea lui o enerva la fel de mult ca și trădarea. Îl cunoștea pe Mihai de peste douăzeci și cinci de ani. Știa cum își încruntă sprâncenele când e criticat. Cum își strânge buzele când e supărat. Dar asta Era ceva nou. Părea că-l vede pentru prima oară.
Ce iluzii? Eu te-am iubit tot timpul ăsta. Și te iubesc. Dar aia Mihai făcu o mișcare cu mâna. A fost acum mult. Gândește-te că nici n-a existat.
Era greu să-ți închipui că nu s-a întâmplat nimic, când din aventură rămăsese o fetiță de opt ani. Acum Mihai se simțea obligat să o ia în casa lor. Singura alternativă era mama lui, care abia avea grijă de ea însăși. Orfelinatul nu era o opțiune. Se purta ca un cavaler, spunând că copiii lui nu pot crește fără părinți.
Mioara nu putea ierta trădarea. Crescuse într-o familie încredințată unul în altul.
Tatăl ei era un om casnic, iar mama adora călătoriile. Putea pleca de pe o zi pe alta la mare, singură. Tatăl o însoțea la gară cu un zâmbet, o ajuta cu bagajele și nu bănuia niciodată nimic. Și mama îl trimitea la întâlniri de afaceri cu sărutări, cu un vas plin de plăcinte și cu o icoană mică în buzunar.
Da, se certau uneori. Mama ridica tonul și trântea ușa, tatăl tăcea câteva zile. Dar erau siguri unul de celălalt. Chiar și când tatăl bea la petreceri, doar pe ea o privea, o îmbrățișa și o lăuda în fața tuturor.
Pentru Mioara, asta fusese modelul. Creștea cu convingerea că iubirea și încrederea merg mână în mână. Iar dacă nu mai ai încredere, atunci la ce bun?
Da, cu Mihai trăiseră bine. La început, erau confortabili împreună. Singura problemă erau copiii.
Mioară, de ce ne grăbim? Lasă-mă să-mi stabilesc cariera, să avem un trai bun, apoi vin copiii, spunea el după cinci ani de căsnicie.
E timpul să ne mișcăm. Am treizeci de ani, nu mai sunt tânără. Nici tu, de altfel. Sau vrei ca copilul nostru să aibă bunicii în loc de părinți? îl mustra ea.
Și aștepta. Dar jobul bun nu venea, iar ceasul biologic nu aștepta. A trebuit să sară în ultimul tren, altfel risca să rămână fără copii. Născuse la treizeci și opt de ani. Acum fiul ei avea doisprezece.
Mihai plecase în nord, la muncă sezonieră, ca să-i întrețină. Trei luni petrecea acolo, una acasă. Se obosea, dar aducea bani buni. Și Mioara îl ducea dorul, dar vedea toate greutățile ca pe un sacrificiu pentru viitor.
Nu știa că Mihai nu se străduia prea mult să reziste.
Ce voiai? Trei luni singur. Nici nu se pune, a fost doar o nevoie. Nu contează, îi explică el când totul ieși la iveală.
O nevoie?! nu-și putu stăpâni Mioara. Atunci de ce nu am și eu turme de amanți la ușă? Sau suntem făcuți din lut diferit?
Păi, tu ești femeie, nu ai nevoia asta.
Poate chiar erau făcuți din altceva. Pentru Mihai, fusese o slăbiciune trecătoare. Ca și cum ai mânca un înghețată pe ascuns. Pentru Mioara, șterse tot ce fusese bun între ei.
Nici nu ar fi aflat de amantă, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva groaznic cu ea. Dacă Mihai nu ar fi venit să discute ce să facă cu Oxana, atât de calm, de parcă vorbeau despre lista de cumpărături.
Vezi tu, Mihai spuse Mioara, ieșind din gânduri. Nici măcar nu mă opun fetiței. Dacă privim în afara situației, e un copil nevinovat. Dar tu Cu tine nu mai pot trăi.
Soțul dădu din mână iritat.
Ce naiba te-a mușcat Bine, vorbim dimineața. Dimineața e mai înțeleaptă decât seara.
Dimineața, Mihai aduse întăriri. Pe mama lui, Liuda Vasilievna. Ea avea interes: dacă Mioara refuza, grija fetiței cădea pe ea. Și, firește, începu să o convingă pe noră.
Mioară, haide! Fii miloasă! insista ea. Îți va fi bătrânețea mai b
