Ioana și cu mine am fost mereu nedespărțite încă din copilărie, iar viața ne-a adus tot mai aproape una de cealaltă. Ea s-a mutat la Chișinău pentru a urma cursurile universității, iar după terminarea studiilor a rămas acolo, și-a găsit un loc de muncă, apoi și-a închiriat un apartament modest. În ciuda distanței dintre noi, nu am rupt niciodată legătura. Venea acasă în fiecare vacanță și ne sunam des. La douăzeci de ani, m-am căsătorit și am adus pe lume o fetiță. Anul trecut, eu și soțul meu am hotărât să ne mutăm la Chișinău și, cu noroc, ne-am găsit un apartament chiar în același bloc cu Ioana.
Ioana, ajunsă acum la douăzeci și șapte de ani, fusese singură mult timp. Mereu mă miram de acest lucru, fiindcă este o femeie frumoasă și deșteaptă. Însă, de curând, mi-a spus că a început, în sfârșit, să iasă cu cineva. Am fost tare bucuroasă și am rugat-o să mi-l prezinte cât mai curând pe alesul ei. Mi-a răspuns zâmbind enigmatic, spunând că nu este încă timpul potrivit.
După aproximativ o lună, l-am cunoscut pe Andrei, care tocmai se mutase la ea. Sora mea ne-a invitat, pe mine și pe soțul meu, la cină în apartamentul ei. Prima impresie despre logodnicul ei m-a tulburat. Părea mult mai vârstnic decât cei treizeci de ani, iar chipul lui trăda ani mulți de necazuri și poate prea mult vin de casă. Era neglijent îmbrăcat, aproape aidoma unui om fără adăpost. Eu și soțul meu ne-am privit lung, fără să scoatem un cuvânt. Am aflat mai târziu că Andrei era șomer și că abia terminase gimnaziul.
Stăteam și mă frământam cum de sora mea, atât de inteligentă și arătoasă, a ales un bărbat ca Andrei. Am încercat să îi vorbesc deschis, să o fac să înțeleagă preocupările mele, dar ea s-a supărat și mi-a zis că nu am niciun drept să mă implic în viața ei personală. Chiar mi-a mărturisit dorința de a avea un copil cu el, lucru care m-a îngrozit. Nu puteam accepta ideea ca ea să întemeieze o familie alături de cineva care părea să aducă numai griji și zbucium. Oricât încercam să pricep, nu găseam niciun rost în alegerea ei, oricât de diferite ar fi gusturile fiecăruia.
Gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că fiecare își caută fericirea după propriile reguli, iar aparențele uneori ne pot păcăli. Nu putem decide pentru altcineva ce este potrivit sau nu. Poate că Ioana vede în Andrei ceva ce mie îmi scapă, o bonomie ascunsă sau vreo calitate pe care o prețuiește mai presus decât orice. Viața mi-a arătat că oamenii își descoperă adevăratul drum abia atunci când li se dă libertatea de a alege și de a greși. Și am învățat că cel mai important lucru este să păstrăm apropierea sufletelor, indiferent de alegerile pe care le facem.
