Mama a fost mereu foarte severă cu mine. Tata era mai tot timpul plecat prin delegații pentru afaceri, iar mama rămânea singură să aibă grijă de mine. Tata mă iubea, dar de fiecare dată când se întorcea venea cu brațele pline de daruri pentru mine. Mama nu-mi arăta la fel de multă căldură. Într-o zi, tata a plecat iar la drum și n-a mai revenit niciodată.
La școală nu am avut niciodată prieteni adevărați. Mergeam îmbrăcat ca vai de mine, cu o uniformă ponosită pe care mama o găsise pe la colțul blocului. Îmi spunea mereu: Poartă ce ai, nu am bani să-ți cumpăr haine noi. Trebuie să-mi pun ordine în viață. Am purtat cu răbdare aceeași ținută urâtă toată clasa a V-a.
Mai târziu, vecina noastră, doamna Stela, mi-a dat uniforma fiicei ei, Dorina, care tocmai terminase școala. De atunci, am purtat acea uniformă până la finalul liceului. Pantofii i-am folosit până au început să mă strângă, deși erau deja rupți și găuriți. În cele din urmă, am absolvit liceul cu rezultate foarte bune și am hotărât să merg la universitate. Mi-am ales economia ca specializare. În timpul facultății, tot ce purtam era oferit de prietenii mei care se săturau de anumite haine și îmi dădeau mie.
Într-o zi l-am întâlnit pe Nicolae, care terminase facultatea cu câțiva ani înainte. Am început să ieșim împreună și într-un final m-a prezentat părinților lui. Am fost tare rușinat de pantofii mei vechi și sfâșiați când am mers în vizită. Aveam picioarele ude, dar mama lui s-a comportat ca și când nu a văzut nimic. A doua zi m-a invitat la ei și mi-a oferit cadou o pereche de pantofi noi.
Mă temeam că părinții lui Nicolae nu mă vor accepta, însă au început să mă trateze ca pe unul de-al lor. Nu știu cu ce am meritat așa ceva. De nuntă ne-au dăruit o casă, iar după ce am absolvit, soacra mea m-a angajat la firma familiei, unde am fost plătit foarte bine aproape 9000 lei moldovenești lunar. În sfârșit, puteam să-mi cumpăr ce-mi doream. Nu voi înceta niciodată să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să trec cu bine prin toate încercările vieții.
Când mama a aflat că m-am căsătorit, că am un serviciu bun și propriul apartament, a venit să-mi ceară ajutor financiar. Dar discuția noastră a fost auzită de soacra mea. Aceasta i-a chemat pe Nicolae și fiul nostru acasă cât de repede au putut. În cele din urmă, Nicolae i-a spus mamei mele că nu trebuie să mai aștepte nimic de la mine. I-a mulțumit pentru faptul că m-a crescut, dar i-a spus să nu mai vină niciodată la noi acasă. De atunci, mama nu m-a mai contactat, iar acum aștept cu emoție sosirea copilului nostru.
