Elena fusese avertizată că el e mai colțuros decât gardul școlii din sat și că ar fi bine să o ia la sănătoasa. Dar ea venea cu un plan deștept, puțin moldovenesc și plin de umor.
Vasile era un bărbat de vreo 40 de ani, burlac. Pe la 30 și ceva, era visul oricărei domnișoare de la Chișinău la Iași. Înalt, frumos, oarece parale la saltea avea tot tacâmul! Acum a rămas doar cu banii, că tinerețea s-a dus, părul fuge mai repede decât salariul, iar burta se umfla ca pâinea la cuptor. Vasile simțea asta pe pielea lui, așa că, prima dată-n viață, s-a gândit serios la însurătoare. Dar avea dubii că o să-și găsească o nevastă dispusă să-i suporte caracterul. Nu-i ușor cu el: e cam necioplit, sever, ba chiar îi scapă replica tăioasă la fiecare masă. Toți cei din sat îi avertizau pe cei nou-veniți: Feriți-vă de Vasile! Într-un final, și-a dat seama că nu prea are șanse. Așa că a băgat problema în ședinta cu câțiva amici la o bere și, după niște sfaturi înțelepte, peste două luni era însurat.
A doua zi după nuntă, Vasile a început lecțiile:
Vezi, Elena, o să stai în apartamentul meu de pe strada Ștefan cel Mare. Ar trebui să te simți onorată! Aici, totul trebuie să fie ordine și disciplină, exact ca-n armată! Elena a ridicat o sprânceană și a zâmbit așa, dulce, de parcă tocmai auzise-o pe bunica povestind vreun banc vechi. Las că-ți explic eu cum stă treaba, continuă Vasile destins. Tre să-ți intre bine-n cap: fericirea asta nu-i veșnică dacă nu respecți regulile! Eu sunt om sever, iar tu trebuie să te înveți cu asta. Prosoapele, să fie mereu uscate și la locul lor! Principalul e curățenia! Priceput?
Elena a dat din cap, zâmbind discret, ca și cum deja plănuia ceva. Au intrat în bucătărie, unde Vasile a început să detalieze regulamentul casei: Ei, și la cât vii acasă, om bun? întrebă Elena, cu un ton dulce-acrișor. Dar de ce te interesează? Să-ți gătesc cina la timp. Ei bine, niciodată nu o să știi când vin, da mâncarea să fie gata! Și măica, să nu-ndrăznești să-mi pui ceva prost pe masă, că altfel ajunge direct în coș și poate te alegi și cu-o pedeapsă! Așa, dragul meu. Va fi perfect, îi zâmbi Elena, și zâmbetul acela l-a urmărit toată ziua ca o umbră.
Seara, în drum spre casă, Vasile s-a oprit la un restaurant pe bulevardul Eminescu, a băgat la bucium o porție zdravănă de tochitură cu mămăligă și s-a gândit să-și pună la test soția: să-i zică, fără să guste ciorba, că-i oribilă și nu o mănâncă. Și așa, vreo săptămână, ca să vadă cât rezistă fata.
Ajunge acasă. Liniște de mormânt. E cineva pe aici? Am venit! Tu ești? răspunde Elena cu indiferența unei femei care s-a săturat de telenovele. Ei, dragă, cina e gata? Cina? Da, sigur, cina! Hai să vedem. Vasile era pregătit cu replica lui de boss, când Elena îi spune: Uite, stai la masă. Pune în fața lui o farfurie cu terci rece de hrișcă și zice: Foarte bine! Terciul e rece, fără sare. Dacă nu-l mănânci tot, să știi că-i vina ta. Eu mă duc, nu o să mă mai vezi. Pauză lungă, cât un meci de fotbal. Glumeam! Sigur că mă mai vezi, dar poate cu altul. Și încă ceva: știu că ai fost la restaurant. Mi-am dat seama. Acum să te văd cum bagi hrișca asta pe burtă plină!
Vasile a rămas blocat. Nu vrei să știi de ce pot fi atât de aspră și tăioasă? Uite, așa o să fie mereu dacă nu-ndrăznești să-mi răspunzi la întrebări. Mai mănâncă și liniștește-te. Elena fusese avertizată în legătură cu particularitățile soțului ei. Dar, ce să vezi, nu s-a speriat.
Bărbații nu se nasc buni și afectuoși, îi drege nevasta cu mână de fier, spunea ea, cu un zâmbet șmecheresc de moldoveancă. Și mare dreptate avea! Vasile a înghițit tot terciul în câteva minute și, cu burta plină, s-a mirat: În sfârșit am găsit-o pe cea care-mi trebuie. La ea visam din copilărieA doua zi, când Vasile s-a trezit, a găsit în bucătărie nu o listă cu reguli, ci un bilet scurt, lăsat de Elena lângă o cafea aburindă: Merg să cumpăr ouă. Dacă vrei reguli, scrie-le tu, dar să nu fie mai multe decât ingredientele pentru o clătită. A râs necontrolat în timp ce mesteca ultima lingură de hrișcă, gustul ei acrișor amestecându-se cu certitudinea că începe o nouă viață una în care severitatea, încăpățânarea și replicile tăioase nu mai făceau regulile, ci joaca, gluma și iubirea care se țeseau printre ele ca firul de ață dintr-o cămașă brodată.
În seara aceea, Vasile s-a întors acasă cu un buchet de margarete. La masă, fără să spună nimic, a adăugat singura lui regulă pe biletul lăsat de Elena: Râdem în fiecare zi. Când ea a văzut, a zâmbit cu puterea unei ființe care știe să frământe nu doar pâinea, ci și sufletul omului de la zero.
Și, așa, ordinea și disciplina au lăsat locul veseliei, iar în casa lor, deasupra hriștii reci, s-a copt cel mai gustos fel de viață: unul pe care niciun regulament nu poate să-l strice, atâta timp cât e presărat cu puțin umor și multă inimă.
