Hai să-ți povestesc ceva picant despre viața amoroasă a fratelui meu, ca tot omul care își bagă nasul în treburile altora, mai ales ale familiei. Timp de aproape un an, frate-meu s-a combinat cu o fată pe nume Vasilica. Fata era ca scoasă din cutie, mereu aranjată la patru ace, vorbea frumos și știa să se bage-n vorbă cu oricine, de la vânzătoarea de la magazin până la primar, dacă-i ieșea-n cale. Până și eu am devenit prieten(ă) cu Vasilica! Petreceam ore întregi împreună, ne pierdeam timpul prin magazine și luam cafele la terasă, filosofând despre viață, dragoste și reduceri.
Vasilica era sufletul petrecerii, mereu înconjurată de prieteni și prietene. Lucra la o agenție din Chișinău, într-un birou modern, pe post de marketing manager, avea mașina ei mică un Logan gri, evident și nu-i scăpa vreo tendință de modă, chiar dacă uneori purta costum popular reinterpretat. Din familia noastră toți se frecau pe mâini de bucurie, cu gândul că poate frate-meu pune mâna pe o așa norocoasă și o face nevastă. Numai că, surpriză-surpriză, viața are mereu alte planuri decât cele pe care le coacem noi la gura sobei. Frate-meu și Vasilica s-au despărțit brusc, iar eu nici că am mai schimbat o vorbă cu ea. Când s-a terminat povestea lor, parcă s-a tras cortina la teatru: ieșirea din scenă!
La nici o lună, frate-meu ne ia prin surprindere și apare cu altă domnișoară, pe nume Florica, anunțând senin că se și însoară cu ea. Ei, și Florica nu semăna deloc cu Vasilica bătea vântul la capitolul ruj, purta niște blugi simpli și un tricou, de parcă se pregătise să se ducă la sapă, nu la o întâlnire cu viitorii cumnați. Nu scotea două vorbe legate, stătea tăcută cu furculița în mână, sărăcuța, parcă aștepta să-i spună cineva când se mănâncă și când se vorbește. Toată lumea a rămas mască! Noi eram convinși că frate-meu va alege o fată mai de oraș, cu chef de viață și povești înflorite.
Mama, firește, nu s-a putut abține și a sărit la gâtul Floricăi cu argumente solide: nu știa să mențină o conversație, ba mai era și fără facultate lucru de neiertat, că la noi la țară diploma încă se pune la loc de cinste în geamul de la sufragerie. Ca să nu mai spun că familia fetei era dintr-un sat uitat de lume din raionul Orhei, cu vaca în curte și găini pe bătătură. Mama avea grijă să observe, nu prea cu delicatețe, că Florica se îmbracă de parcă ar merge la colhoz, nu la întâlnire.
Frate-meu a ascultat părerile tuturor, dar n-a dat nici doi bani pe ele. A anunțat clar că, dacă nu o acceptăm pe Florica, el face bagajul și pleacă cu ea, cap-coadă. Nu le-a trebuit mult: au semnat actele la Primărie și s-au mutat împreună. În timp, Florica s-a acomodat cu noi și surpriză! apartamentul lor strălucește, miroase a plăcinte calde, și în frigider la ei n-ai să găsești niciodată lipsă de ceva bun. Mama, cu încetul, și-a dat seama ce femeie vrednică e Florica, s-a lăsat de bocit și a început să se laude cu privighetoarea din casa fiului ei.
Zilele trecute, să vezi comedie! Am dat nas în nas cu Vasilica, care m-a abordat cu aceeași cochetărie: Ce mai faceți, dragă? Se pare că viața ei tot în magazine se învârte, dispune de leii moldovenești fără să se gândească la ziua de mâine nici gând de a-și pune vreun gând serios. Pe când Florica, discretă, caldă, a devenit căsuța noastră. Trag linie și recunosc: Florica e cea mai bună alegere, deși la început mi se părea mult prea simplă pentru familia noastră cu figuri.
Până la urmă, soarta a știut mai bine: Florica e însărcinată, și curând familia noastră o să crească. Cine și-ar fi închipuit, nu? Morală? Nunta nu se face după nasul mamei, nici după tenul viitoarei noră, ci după suflet. Hai noroc!
